joi, 28 ianuarie 2010

Album cu amintiri

        Draguta tema propusa  de voi.Te pune pe ganduri, indiferent de personalitate, fiindca e o intrebare ce nu poate avea raspuns direct sau precis. Despre cartea preferata  nu stiu ce sa spun...Parerea mea este ca autorul este cel care imprima unei carti calitatea prin maniera de a scrie, subiectul fiind mai putin important. O carte care mi se pare insa ca reuneste toate conditile este Anna Karenina de Lev Tolstoi. O colectie remarcabila de stari sufletesti  ce cu greu pot fi ansamblate intr-un singur roman. Nu stiu daca pot discuta de tema cartii.Ar putea fi la fel de bine phihologia umana, dragostea, credinta, drama vietii omenesti e.t.c.  Intamplarile se petrec in Rusia, romanul cautand sa analizeze , aparent in paralel, viata a doua familii: una care tinde spre modernism, cealalalta care incearca sa-si pastreze traditia. Anna, personajul principal, mi se pare un model fabulos de reprezentare a femeii capabile de orice pentru persoana iubita, inclusiv adulterul sau abandonarea propriului copil. Stiu ca poate parea un monstru, dar ,daca veti citi cartea , veti realiza ingerul din interiorul sau. Tocmai aceasta alternanta face ca personajul sa fie interesant. Personajul meu preferat este Levin, care descopera credinta si  motivul pentru care merita sa-si traiesca viata. Cele doua personaje sunt puse in situatii similare,dar reactioneaza diferit. Parca "alunecarea"  Annei aduce cu sine "ridicarea " lui Levin la nivel spiritual.

   Astfel, L. Tolstoi dovedeste o putere deosebita in ceea ce priveste intelegerea fiintei umane. Cartea are multe ecranizari care din pacate nu-i fac cinste.Iata un citat care imi place:"O prefăcătorie oarecare poate înşela pe omul extrem de deştept şi de pătrunzător, pe când copilul cel mai mărginit o descoperă îndată, din instinct, oricât de bine ar fi ascunsă prefăcătoria şi simte o repulsie faţă de ea" .

marți, 26 ianuarie 2010

IN CAUTAREA CARTII PREFERATE

Este foarte interesanta tema propusa de ioana,deoarece de multe ori m-am intrebat care ar putea fi cartea mea preferata...Pot sa spun cu certitudine ca sunt o impatimita a romanelor de dragoste.Unele dintre cele mai impresionante carti citite de mine din aceasta sfera sunt: "Balciul desertaciunilor" de W.Thakeray,care pe langa tema iubirii abordeaza si cea a parvenirii si al principiului conform caruia banii si puterea nu aduc fericirea(este una dintre cele mai coplesitore povesti,iar daca reusesti sa intrii in atmosfera ei vei fi marcat cu siguranta);"Dama cu camelii"de Al. Dumas fiul este o alta poveste de dragoste ce are in prim-plan iubirea interzisa si neimpartasita de ambele parti, initial ,dintre un tanar si o curtezana;"Mizerabilii "de V.Hugo contureaza ideea de dragoste , puterea de a ierta si de a darui,dar si o latura mai intunecata a lumii sarace pariziene;"Contele de Monte Cristo" scrisa de Al. Dumas este povestea unui marinar inchis pe nedrept pentru o lunga perioada de timp si care singurele lucruri care il motiveaza sa supravietuiasca sunt setea de razbunare si dragostea ,reusind sa-si refaca viata sub un alt nume.
Totusi romanul cel mai drag ar putea fi"Cei trei muschetari "de Al. Dumas,povestea ce-l urmareste pe tanarul D'Artagnan in drumul sau spre atingerea telului de a deveni muschetar.Aventurile acestuia impreuna cu cei trei camarazi ai sai:Athos, Aramis si Porthos implica intrigi cu Richelieu(cardinalul) si oamenii acestuia dar si cateva"inserari idilice" dintre Athos si Milady sau dintre D'Artagnan si doamna Bonacieux. Povestea continua in romanul "Dupa 20 de ani"in care-i gasim pe aceiasi aventurieri de altadata.

joi, 21 ianuarie 2010

Este obligatoriu voluntariatul?

Dupa cum stiti, azi am participat la dezbaterea ce a avut loc in sala festiva. Tema dezbaterii a fost titlul pe care l-am dat acestei postari. Au participat 2 echipe (logic). Una din Sf.Gheorghe si una din Saguna. Mi s-a parut foarte interesant. Echipa din Saguna, echipa afirmatorilor sustinea obligativitatea voluntariatului, iar de cealalta parte se sustinea promovarea acestuia. O tema interesanta, zic eu. La sfarsit insa mi-am dat seama ca nu sunt nici pro, nici contra. Stiu, trist. In fine, mie mi-a placut.

miercuri, 20 ianuarie 2010

Citita pentru ca trebuia, mi-a cumparat-o martzafoi

Superba carte.Pana acum niciuna din cartile pe care le-am citit la viata mea(stiu suna de parca as avea 100 de secole la activ) nu a reusit sa ma faca sa ma desprind complet de ceea ce ma inconjoara, insa aceasta m-a prins in "panza ei de paianjen".Desi, sceptica la inceput, deoarece nu credeam ca ar exista carti care sa ma surprinda in asa maniera, Cella Serghi mi-a demonstrat inca o data ca in viata "never say never" ( tampita comparatie, stiu :D). Subiectul nu e foarte origina, sa zic asa, dar felul in care sunt relatate intamplarile e imposibil sa nu-ti placa! Are un stil calduros, dar viu, incapabil sa te plictiseasca. Este vorba de o fata Diana, in varsta de 16 ani, care se indragosteste de un baiat Petre Barbu, sufera din cauza lui ( cum era de asteptat). Este un roman captivant de dragoste care prezinta pe deoparte o iubire neimplinita din adolescenta si pe de alta parte relatia Dianei cu tatal sau. Reuseste sa-si construiasca un viitor ( desi provenea dintr-o familie foarte saraca ce au trecut prin vremuri grele, trebuiau sa se mute mereu dintr-o casa in alta din pricina razboiului) , va ajunge avocat, se va marita si ... gata mah va ajunge. Totul devine mai interesant cu atat cu cat toata actiune se petrece in spatiul romanesc ( Ocna Sibiului, Balci, Constanta-de unde si era). Diana este un personaj ce iti atrage atentia ( sau cel putin mie chiar mi-a placut de ea. P.S.Cred ca iubesc prea mult marea) prin aerul ei " sarat " de constanteanca ce-si aminteste cu bucurie de vacantele petrecute in Mangalia. Cam atat. Nu am vrut sa ma lungesc cu povestirea deoarece cred ca era plictisitor pentru voi sa cititi un rezumat.Eu sper sa va fi atras atentia si sa o cititi.Care se hotaraste sa ma contacteze :P!

luni, 18 ianuarie 2010

Shogun, James Clavell

Din moment ce eu am lansat propunerea cu privire la impresiile despre cartile noastre preferate, acum voi scrie si eu despre una dintre cartile pe care le-am citit cu mare placere.
Fiind ultima carte incheiata, deci informatia si sentimentele pe care mi le-a transmis sunt inca "proaspete", m-am decis sa vorbesc despre "Shogun" de James Clavell.
Romanul prezinta o serie de intamplari ce au loc in Japonia si urmaresc evolutia unui personaj strain. Englezul John Blackthorne, pilot al navei olandeze Erasmus, ajunge in Japonia, impreuna cu o parte din echipajul sau, decimat pe parcursul calatoriei. Desi initial au fost tratati injositor, fiind inchisi intr-o groapa sub pamanat si lasati acolo fara apa sau mancare, stand in urina proprie si sangele celor raniti, japonezii il iau pe Blackthorne din Yedo, orasul unde au acostat, pentru a-l prezenta daimyo-ului (samurai cu functie mai importanta in ierarhia japoneza) sub a carui stapanire se afla orasul Yedo si imprejurimile sale, pe nume Toranaga.
In urma intrevederii avute cu Toranaga, Anjin-san (aceasta este porecla pe care i-au dat-o japonezii lui Blackthorne, neputand sa ii pronunte numele) este trimis intr-o temnita de unde, de obicei, oamenii sunt trimisi spre a fi omorati. De aceasta data, pilotul englez scapa, japonezii realizand ce avantaje ar putea sa aiba de pe urma cunostintelor lui.
In cele ce urmeaza Anjin-san va fi facut vasalul cel mai important al lui Toranaga fiind ridicat la rangul de samurai, avand o proprietate si o leafa anuala. De asemenea, daimyo-ul s-a interesat si de viata familiara a pilotului, facandu-i rost si de o concubina ce avea sa se ocupe de averea lui. Cu alte cuvinte, englezul este un om cu drepturi in Japonia, datorita cunostintelor sale despre nave marine, despre lupte in larg, comert etc.
Intrucat nu cunostea limba japoneza, el este ajutat de o femeie samurai crestinizata, Mariko-san (sau Maria, dupa numele crestin) sa invete limba, obiceiurile si sa incerce sa se obisnuiasca cu mentalitatea acestui popor, atat de ciudat, la inceput, pentru Blackthorne. Petrecand majoritatea timpului cu micuta Mariko, Anjin se indragosteste de ea si vor avea o relatie secreta (femeile puteau sa fie pedepsite in orice fel de catre stapanii lor, adica de catre sotii lor, daca ii inselau), relatie ce se va termina odata cu sfarsitul destul de trist al romanului.
Nu am sa ma mai lungesc cu povestirea romanului, deoarece este destul de greu de redat esentialul si nu as dori sa ii dezinformez pe cei ce nu l-au citit inca. De asemenea nu as vrea sa redau prea multe detalii pentru a lasa ceea ce este interesant sa fie descoperit de catre cititori.
De ce mi-a placut mie aceasta carte? Pentru ca aici am descoperit lucruri nemaiintalnite in alte carti. A fost o carte ce mi-a descoperit o cultura, nenumarate traditii si mi-a deschis orizonturile si carte altfel de mentalitati. Japonezii din lumea traditionala, prin religia lor si prin felul lor de a privi lucrurile si oamenii, erau mult superiori, din multe puncte de vedere, popoarelor traditionale europene. Odata ajuns in Japonia, englezul a fost spalat, fapt ce l-a uimit peste poate, chiar la infuriat, in Europa baia lipsind cu desavarsire din casele oamenilor. Acest ritual devine unul foarte important pentru "barbar" si de neinlocuit, perioada sederii sale in "Japonii" civilizandu-ul si cizelandu-ul intr-un mod armonios.
De asemenea, el a invatat sa isi respecte, atat superiorii, cat si oamenii de teapa lui. Este obisnuit cu mancarea traditionala japoneza, bazata pe peste si vegetale.
O alta dovada de civilizatie a japonezilor acelor timpuri este tehnica medicala, acestia reusind sa o trateze pe concubina lui Anjin-san de arsurile grave capatate in urma unui incendiu. Pilotul este uimit de aceste metode, stiind ca in Europa, cineva care a suferit arsuri grave este predestinat pieirii.
Citind si intelegand acest roman, mi-am descoperit interesul fata de Japonia (traditionala sau contemporana), budism, arta etc.
Recomand aceasta carte tuturor celor care sunt interesati de cultura, religie, tactica de razboi, dragoste sau aventura, "Shogun" fiind romanul cel mai indicat.

sâmbătă, 16 ianuarie 2010

cartea mea de suflet

Imi place ideea ioanei :). In felul acesta vom afla si lucruri noi unii despre altii :), insa haideti sa incercam sa scriem cu culori care se vad cat de cat bine pe culoarea fondului :D.
Hmm ... cartea mea preferata? Am mai multe "carti preferate", sa zic asa, insa acum o sa vorbesc despre "De veghe in lanul de secara", pentru ca in aceasta carte ma regasesc cel mai mult.
In "De veghe in lanul de secara" este vorba despre un baiat care are probleme de comunicare cu parintii si colegii lui si se simte adesea singur si neinteles de nimeni. De aceea el este exmatriculat din mai multe scoli. In cea din urma scoala la care merge, este exmatriculat in preajma Craciunului, adica cu cateva zile inainte de vacanta, de aceea el hotaraste sa "fuga" cateva zile inainte de a se duce acasa, ca si cum atunci ar fi plecat de la colegiu. Totusi, in acele zile el nu obtine ceea ce cred ca a vrut: sa fie independent (sentimental), sa se regaseasca, ci, dimpotriva, realizeaza ca familia (in special sora mai mica) este ceea ce conteaza cel mai mult.
Cand spun ca ma regasesc in aceasta carte nu ma refer la faptu ca nu am prieteni si ca nu comunic deloc cu familia mea, ci la cum gandeste el. Sunt momente in care ma simt asemenea lui, neinteleasa de nimeni, si paragrafe pe care simt ca si cum eu le-am scris, nu altcineva. De asemenea si morala acestui roman e importanta: orice s-ar intampla familia va fi aproape de tine mereu.
Va recomand aceasta carte, mai ales daca vreti sa scapati din tiparul celorlalte, pentru ca este diferita si "sincera", adica realista, pentru ca arata lumea asa cum e ea de fapt si nu e infrumusetata de metafore si epitete.
Acum va invit, la randul meu si pe voi sa va deschideti sufletul si sa vorbiti despre cartea voastra preferata! :)
LAURA
P.S: [sper ca am nimerit culoarea]

"Cartile sunt prieteni reci, dar siguri" - Victor Hugo

Buna,
M-am gandit azi sa postez o idee care sa semene mai mult cu o provocare. Vreau sa va propun ca fiecare sa vorbeasca in cateva randuri despre cartea preferata. Bineinteles, ma refer la orice carte pe care ati citit-o si v-ati dat seama ca va defineste, ca va face sa va simtiti foarte bine sau care are o actiune/personaj despre care v-a placut sa cititi...
Nu cred ca trebuie neaparat sa fie vorba despre o carte dintre cele mentionate in lista de lecturi data la scoala. Cartea voastra "de suflet", cum s-ar exprima unii.

De asemenea, as vrea sa va propun si o a doua tema, pentru cei interesati de sport (sau alte activitati extrascolare interesante). Puteti sa scrieti sentimentele pe care le incercati practicand acel sport, reusite, momente importante, momente mai putin fericite...orice.

In aceste fel, m-a gandit, blogul nostru va fi mai dinamic si vom citi si despre experietele noastre unice, nu numai despre activitatile comune. (bineinteles ca eu am propus niste teme despre care eu as putea scrie cu usurinta, dar cred ca orice propunere este binevenita, nu?:) )
Cu mult darg,
Ioana Popescu