Ce este timpul? Timpul este una dintre dimensiunile din Univers după care se ordonează succesiunea ireversibilă a fenomenelor şi se măsoară în secunde, minute, ore, zile, săptămâni, luni, ani, decenii, secole, milenii, perioade. Sau şi mai simplu: intervalul dintre două momente măsurat in secunde, minute, ore, zile, săptămâni, luni, ani, decenii, secole, milenii, perioade.
Cel mai important lucru din definiţia lui mi se pare partea în care se spune că este ireversibil. Aceasta este un lucru de care uneori se pare că nu ţinem cont sau, în colţul opus, un lucru care a născut multe controverse, idei despre „maşini ale timpului” şi tot felul de minunăţii. Din punctul meu de vedere faptul că timpul este ireversibil este un lucru bun, deşi aş fi cinică să zic că nu au fost momente în care „aş fi făcut orice pentru a da timpul înapoi”.
De ce e bine că nu putem da timpul înapoi? Hmm păi un exercitiu de imaginaţie ne poate da un răspuns foarte uşor: cum ar fi ca 6 miliarde de oameni să se poată întoarce în trecut, intr-un moment ales de ei, fiecare om alt moment, deci 6 miliarde de momente diferite în timpuri diferite. Care ar mai fi prezentul? Ar mai exista prezent? Dacă da, care ar fi viaţa reală, care ar fi trecutul? Ar fi un haos total. Aşadar un singur trecut, prezent şi viitor sunt de ajuns pentru o singura viaţă. Dacă ştim sa apreciem această unicitate a clipei, asta ţine numai de noi.
O altă „proprietate” a timpului este aceea că timpul este relativ. În termeni fizici nu ştiu exact cum se traduce asta, dar în sens figurat timpul cu siguranţă este relativ! Şi contează foarte mult la ce ne raportăm când spunem acest lucru. Într-un fel trece timpul atunci când facem ceva de plăcere, în altul când facem lucruri la marele sictir, cu plictiseală, dar ăsta e deja un lucru bine ştiut.
Pe de altă parte, timpul mai şi fuge. Ni se întâmplă adeseori să ne întrebăm „când a trecut ziua?”, „cum, e deja ora X?!”. Avem o grămadă de lucruri de făcut, simţim că ne sufocăm, că toată lumea trage de noi, din toate parţile. Consider că asta este cea mai mare problema a zilelor noastre, nu mai avem timp să ne bucurăm de lucrurile cu adevărat importante, ne suprasolicităm sau suntem suprasolicitaţi de lucruri uneori chiar inutile sau care, dacă ar fi organizate „cu cap”, ar putea fi planificate într-un mod rezonabil. Sau se mai întâmplă să ne spunem: „Am o grămadă de treburi de rezolvat azi!” pentru ca, la sfârşitul zilei, să realizăm că nu am făcut mai nimic, am pierdut vremea inutil, iar problemele tot nerezolvate au rămas.
De unde ne vin sarcinile pe care le avem de îndeplinit? Din diverse locurile şi de la diferite persoane, aici depinde şi de hobby-urile şi interesele fiecăruia. Cum pierdem vremea cu eficienţă? Cam în aceleaşi moduri. În top se află nelipsitul Messenger. „Intru doar 2 minute să imi verific mesajele”. Şi uite aşa s-a dus şi următoarea ora chatuind cu prietenii. Dar dacă tot am intrat pe Mess, îmi verific şi mail-ul. Şi cum inboxul nostru este plin de notificări de la Facebook, acum va trebui să intrăm să vedem ce se întămplă şi acolo! Şi uite aşa s-a mai dus o oră... acum, că am terminat şi cu asta nu ne putem apuca de teme, de exemplu, aşa obosiţi, azi a fost o zi lungă la şcoală, materii grele, tot felul de pretexte pe care nici măcar noi nu le mai credem, dar cărora totuşi le dăm crezare. Aşa că urmează un pui de somn de vreo 2 ore... şi cum ai ajuns acasă doar pe la 4-5 că ai avut treabă prin oraş, uite că s-a făcut deja 8 p.m. şi tu nu ai făcut mai nimic.
Consider că pierdem vremea inutil la un nivel mult prea înalt, poate mult mai mult decât ne permitem să o facem. Ne umplem timpul cu lucruri inutile, ne umplem capul cu informaţii de care peste câteva zile nici nu o să ne mai amintim. Am făcut în gimnaziu patru ani de educaţie tehnologică. Cu ce am rămas? Cu amintirea că timp de patru ani, o oră pe săptămână, vinerea aveam o oră asigurată de somn la scoală. Ne stresăm, suntem în permanenţă presaţi de ideea că „nu mai timp de nimic” sau dimpotrivă, trăim pe principiul că „e tiiimmppp!” şi uităm să ne bucurăm de lucrurile cu adevărat importante, uităm să observăm ce se întâmplă în jurul nostru. Într-o zi, venind la şcoală, am observat cu uimire că Tâmpa este portcolie. Când s-au vejtejit deja frunzele, mai ieri erau verzi!?
Timpul este una dintre dimensiunile din Univers după care se ordonează succesiunea ireversibilă a fenomenelor şi se măsoară în secunde, minute, ore, zile, săptămâni, luni, ani, decenii, secole, milenii, perioade. Trăieşte clipa!
