La anul o s-o facem si mai lata!!!

Multumim Ioana!

Ne intoarcem in studio unde pastram tema zilei... pardon, vacantei si unde il avem ca invitat pe mine, adica io.

Am plecat cu un singur plan: „Distractieeeeee!!!” (plan pe care l-am indeplinit impreuna). Totul a inceput la gara unde trenul a venit cu o intarziere atat de  mica,mica incat m-am mirat de punctualitatea CFR-ului. A intarziat doar  3 ore, iar noi ne-am intalnit cu o ora inainte ca sa nu pierdem trenul. Pe scurt: bagajele a 100 de oameni in fata garii, multi plictisiti, altii ingeniosi: jucau table, biliard (cred ca astia cu mall-urile sunt mana in mana cu CFR-ul; mai baga inatarzieri la trenuri ca pasagerii sa se plictiseasca si sa plece la mall). Haioasa a fost discutia dintre Carstea (proful care a mers cu cei de la Mesota) si Gligoras (proful care a fost cu noi). Se stie ca Gligoras nu este tocmai inalt, insa Carstea te uiti la el de jos in sus si nu se mai termina. Vorbind Gligoras statea cu capul pe spate, iar Carstea cu barbia in piept (nu chiar asa dar imi place sa exagerez).

Pe tren noi & bagaje, totul concentrat in doua vagoane. Insa era mai liniste decat intr-o clasa in care lipseste profesorul de la ora ceea ce arata ca la elevi linistea (la ore, in tren etc.) este proportionala cu acceptul profesorului de a lasa elevul sa vorbeasca in ore, dar si cu cat este mai aproape persoana cu care elevul vrea sa vorbeasca. Nu inteleg ce am scris mai sus dar ideea e ca trebuie sa avem voie sa vorbim in ore cu colegul de banca pentru ca oamenii trebuie sa socializeze (chiar si la teste).

Din „reportajele” anterioare vad ca hostelul a creat un respect colegilor, dar mie mi l-a impus. Eu, mai nesimtit de felul meu, nu ma aplecam cand intram in vreo camera si o pateam. Atata respect mi-a impus cladirea aia ca inca mi-e frica de tocurile usilor. Restul au scapat doar cu aplecari ale capului, insa mie ca sa-mi arate cine e boss-ul m-a fortat sa fac plecaciuni pana si cand ma duceam la baie (odata era s-ajung in genuchi cand am refuzat sa plec capul). Afurisit hostel! Inca ma doare capatana.

Zilele in Costinesti se imparteau in 3 perioade: dormit, plaja si White Horse. Despre prima nu-mi aduc aminte mai nimic (s-a intamplat prea rar). Plaja era oarecum frumoasa, insa pacat de specimenele de p-acolo. Kiss FM-ul dadea „house” (e in ghilimele pentru ca nu erau house defapt,  ci manele pe house) toata ziua pe plaja, deci pa-pa zgomotul valurilor, somn pe plaja. Se mai plimbau unii cu megafoane (megaspectacol Stela Popescu si Florin Salam), iar de la o discoteca intr-una se auzea o reclama repetata la nesfarsit. Singurul avantaj al Kiss FM-ului era ca mai acoperea acel mesaj sacaitor. Apa la inceput parea rece, dar dupa era perfecta da balacit. Mai erau „limbricii” aia nenorociti dar nici nu mai contau la distractie. Am jucat si volei... scuzati au jucat si volei ca eu eram „veriga slaba” ca sa zic mai frumos. Totusi nu joc chiar atat de rau. Doar intr-o situatie sunt varza: cand ating mingea; cand n-o ating totul merge bine si este un talent sa te feresti de minge.

Dedic unrmatorul paragraf pentru White Horse. Eu nu-mi doream sa merg acolo (la inceput) si inca nu-mi doresc (mint), dar m-am dus. Imi ziceam „Eu -> muzica electronica, acolo -> rock; ce as cauta eu acolo? Ma linseaza aia!”. Dar cum toti s-au dus acolo iar eu pot accepta orice gen muzical, (de aici ->) mai ales manele (<-pana aici mint cu nerusinare) m-am alaturat grupului si n-am regretat. Cand au zis rock credeam ca-i vorba de d-ala de te dai cu capul de pereti, dar era un rock frumos, dintre cele care au facut senzatie la vremea lor si inca mai fac. Apropo, daca stiti din melodiile care au fost puse acolo sa-mi trimite-ti va rog numele melodiilor si trupele care le canta. Multumesc anticipat. Deci muzica a fost „faina”. Mesele erau pline de        oameni.  Ce ma distrau erau preturile. O bere la 0.5 era mai ieftina ca o apa la 0.5, iar de suc nici nu mai zic.

Ma bucur ca am fost cu voi la mare si va multumesc ca m-ati suportat. Abia asteptCostinestiul 2011 (E.T.A. 351 Days or  50 Weeks and 1 Day). 

Octavian

P.S. Mi-as dori ca Dana sa scrie si aici,in jurnalul nostru de stiri, ca sa pot spune „Avem purici pe ecran!”.

"costinesti"

Mersi Lala, preiau eu de aici.

Am vazut ca m-ati mentionat de cateva ori si pe mine in postarile voastre (numai ca nu am inteles ce a vrut Lala sa zica:D), deci acum stie lumea ca am fost si eu la Costinesti...asadar si prin urmare...sa va impartasesc si eu parerile si amintirile mele, nu?:))

Sincer, am plecat din Brasov cu o atitudine foarte negativa in ceea ce priveste tabara de la Costinesti. Aveam impresia ca am sa fiu singura, chiar daca stiam ca TOTI (dar toti!!) prietenii mei sunt acolo (plus multe alte persoane pe care le cunosteam), mi-era frica sa nu stiu sa ma impart intre toti si, in final, sa ajung sa stau singura.

Bineinteles ca nu a fost asa. De fapt, acum, vorbind de "costinesti" nu te referi doar la localitatea unde ne-am petrecut o saptamana din vacanta. Nu, te referi la...un anumit stil de viata, un anumit program, anumite persoane, anumite intamplari, amintiri, glume...si toate menite sa iti fure un zambet, menite sa te faca sa simti din nou libertatea, distractia, veselia, optimismul pe care le simteai in mod constant acolo. Poate ca nu a fost cea mai reusita vacanta, dar vom mai merge si vom face tot posibilul ca "tabara de la cotinesti" sa devina "vacanta perfecta", dorita si traita la maxim de toata lumea.

Intr-adevar nu am sa uit dimensiunile camerelor in care am intrat (pe bune o casa care "te invata" ce e aia "respectul"). Cum se specula pe acolo: "Casa pentru pitici". Nu am sa uit cum ne jucam in apa cu mingea de volei (cumparata special din bazar, minge pentru apa, cu care ne-am jucat o singura data dupa care nu am mai putut decat sa o salutam de fiecare data cand treceam pe langa Obelisc, deoarece ea zacea vesela in varful lui, acolo unde, sincer, nici macar nu cred ca s-au straduit prea tare sa o aseze, cei care au facut aceasta fapta mareata, zambind la lumea care trecea pe langa ea). Nu am sa uit serile in binecunoscutul WHITE HORSE (:X) si, implicit, nu am sa uit toate planurile pe care ni le faceam ("sa mergem azi in Ring/in Tinerescului/in Tropical/pe dig/ pe plaja" si tot ce faceam era sa ajungem din nou in WH). Nu am sa uit putinele dimineti in care am reusit sa ma trezesc si sa ma duc la micul-dejun si la plaja (unde, bineinteles, dormeam). Nu am sa uit "smecleul" lui Baggy (cuvantul saptamanii). Nu am sa uit unica seara in care am avut cascaval pane si cartofi prajiti la masa (realmente cea mai delicioasa masa a taberei). Nu am sa uit acea ora in care am mers cu hidrobicicleta (chiar daca a fost ceva mai complicat sa ma urc inapoi pe ea, au fost cele mai hazlii momente si cele mai palpitante - inotand alaturi de meduze si alte vietati interesante). Nu am sa uit dimineata in care domnu' Gligoras a venit si la trezit pe Cezar la ora 7.30, in semn de razbunare ca nu a fost lasat sa doarma noaptea (toata lumea stie ce timbru vocal are Cezar cand vorbeste, daramite cand tipa la ora 5 dimineata). Nu am sa uit Non-Stopul de unde ne aprovizionam la orice ora cu sticle cu apa rece. Nu am sa uit persoanele care au fost alaturi de mine in fiecare moment si au facut ca totul sa iasa ... nu departe de PERFECT.

Nu am sa uit ce a insemnat COSTINESTI 2010.

Si...bineinteles...COSTINESTI 2011, venim!

Trasmit legatura la oricine mai are ceva de spus despre "costinesti".

Va iubesc.>:D<

Si multumesc ;) (pentru tot)

am primit legatura

da billi am primit legatura.

acum va transmite colaga mea, ioana...

Da...mareee

Tacere cateva secunde, stiti voi, pana ajunge sunetul la mine, exact ca la PRO TV. Multumesc Laura, preiau eu legatura de aici.

In primul rand, Laura, e Billy, cu "Y", ma enerveaza ca scrieti voi altfel=))

Asa deci, dupa cum spunea si Laura, am fost la mare. A fost foarte funny. In prima zi, cum am ajuns acolo, ne-am aruncat bagajele undeva in camere si ne-am scos prosoapele si chestiile de plaja. Eu a trebuit sa imi scot valiza pe hol, pentru ca stateam la mansarda si valiza nu se deschidea pentru ca se lovea de tavan:)) glumeam, dar oricum, camerele erau foarte inghesuite. Am taiat-o pe plaja, ne-am aruncat prosoapele undeva si sa intram in apa, dar ne-am gandit, cine sta cu prosoapele, hmm, greu de decis, ne tot contraziceam noi acolo si eu am zis: eu ma duuuuc!!! si am plecat, am fost un pic Gheorghe dar ce sa ii faci? chiar sunt un Gheorghe:)) Ma simteam atat de liber in apa. Ma lasasem asa dus de val fara sa ma gandesc la prea multe chestii, pana a venit cineva si mi-a amestecat gandurile cu totul, scufundandu-ma:)) normal ca nu m-am suparat doar eram la mare. Dupa ceva timp am iesit din apa, am mers pe plaja, ne-am intins prosoapele, ne-am uscat, am baut prima bere rece, rece rece de ma durea o plomba cand o luam in gura, dar nu imi pasa, eram la mare:)) In prima zi am tras primul somn pe plaja, eram cam obosit dupa tot drumul de pe tren. Ioana m-a trezit la un moment dat sa ma intorc invers ca ma ard si o sa ma usture spatele, da' mi-a fost prea lene sa ma intorc si evident ca m-am ars un pic:)) Dupa plaja ne-am intors la hotel, sau vila ce era ea. Si am observat ca acea casa cerea respect, daca nu ii ofereai te pedepsea, si te pedepsea cu o durere de cap. De fiecare data cand intrai intr-o camera, aplecai frumos capul, de fiecare data cand faceai dus, aplecai frumos capul, de fiecare data cand mergeai la toaleta, aplecai frumos capul si cand mergeai spre pat, stiti voi, aplecai frumos capul:)) V-am povestit prima zi, hopa hopa, era sa uit prima noapte, cum sa o uit:)) In prima noapte am mers in White horse\m/, ca si in celalate nopti defapt. Parca eram timid, auzisem eu cate ceva despre el, parca eram in prima zi de scoala in clasa intai:)) Eram acolo cu un priten, care fusese acolo cu un an in urma si ne povestea din amintirile lui, erau foarte interesante:)) Acum nu mai are rost sa povestesc cum ne-am petrecut noaptea acolo, oricum, a fost foarte distractiv, am dansat, am ras si alte chestii:))

Asta a fost prima zi si prima noapte, am tinut-o minte mai bine, dupaia nu prea imi mai aduc aminte evenimentele in ordine cronologica. Am o gramada de amintiri:)) Imi aduc aminte cand am intrat cu Laura in apa, numai noi doi:> nu va ganditi la prostii, da' afara nu era soare si nimeni nu vroia sa intre in apa ca cica era frig dupaia, bla bla. Si am intrat eu cu Laura in apa si ne-am balacit un pic, am innotat sa nu ni se faca frig si dupaia stateam si vorbeam. Si vorbind noi acolo nu stiu cum i-am zis eu ca nu stiu sa fac pluta, pfff, cat a mai ras de mine, m-am chinuit eu sa invat, da nimic, eram teflon, nu se lipea nicicum pluta de mine:)) asa ca am lasat-o balta..in mare:)) Si dupa ceva timp incepe Lala sa faca figuri ca e jeg in apa, waa, era momentul meu, trebuia sa fac mijto de ea la maxim si evident ca am reusit=)) era ea putin ofticata, cred ca se gandea: nu trebuie sa ma pun niciodata cu-n Gheorghe:))

Am fost si cu hidrobicicleta, a fost foarte distractiv, mai ales cand Zogo ne facea poze cu aparatu' din punga, sa nu il ude :)) sau cand incerca Laura sa se suie in ea, nu cred ca am vazut ceva mai amuzant, nici la stand up comedy nu a fost asa fain. Am fost la mare si la unu, de la Spitalu' 9, ca tot eram eu innebunit dupa ei si am ras de m-a durut burta (dar Laura era un pic mai amuzanta) tipii aceia au facut mijto de noi tot spectacolu', mai ales de mine, v-as povestii, dar nu pot, era prea porcos:))

In ultima seara cand trebuia sa ma distrez si eu mai ca lumea, ca doar era ultima noapte, mi-am luat frumos rucsacelu cu hanoracu si m-am dus in camera sa ma culc ca ma simteam cam naspa, prea mult soare ma batuse in cap, nopti dormite prea putin, incepeam sa devin bolnavior:))

Apoi de pe tren nu am ce sa va povestesc, pentru ca am cam dormit, tin minte ca ma trezeam cu cate un membru amortit de tot ca nici nu il simteam, de fiecare data alt membru si dupa ce m-am trezit si a patra oara m-am speriat, ma gandeam, oare ce membru imi mai amorteste?:-ss

Cand am ajuns in gara ma gandeam, oare unde coboram si noi, pentru ca trenul era plin cu sagunsiti si mesotisti, iar in gara erau minim cate 2 parinti pentru fiecare persoana din tren, erau si exceptii, de exemplu pe mine nu m-a asteptat nimeni:)) nu avea rost, am crescut:))

Si asa a fost la mare.

Atat de la Costinesti. Laura...

la multi ani!

a si era sa uit! la mare am sunat-o pe doamna diriginta sa ii uram la multi ani si voiam sa o mai facem o data, de data aceasta "oficial".

LA MULTI ANIIIII!!!!!!!

la mare, la soare

buna lummee :*.

ce faceti? pfff da stiu e deja aproape august si imediat incepe scoala si suntem relativi tristi :-<.

ma roogg sa trecem peste lucrurile triste! dupa cum probabil unii stiti lui billi ii place sa scrie pe blog, doar ca are nevoie de un punct de pornire si m-a rugat pe mine ca incep cu povestirile de la mare, ca sa il inspir [simteam nevoia sa ma laud :D].

pff la mare a fost.... foarte scurt! adica teoretic am stat 8 zile si 7 nopti, dar s-au simtit ca si 2-3 zile si noptile... well noptile nu prea le-am simtit pentru ca nu prea am dormit. a fost foarte tare, ne-am simtit bine si ne-am balacit si daca mergeti la mare sa nu mergeti cu hidrobicicleta, sau daca mergeti cu hidrobicicleta nu sariti in apa pentru ca sa te urci din apa in hidrobicicleta este groaznic de greu! nu cred ca am depus mai mare efort fizic pentru ceva. am mai jucat un pic de volei [de fapt ne-am prefacut ca jucam volei pentru ca mai mult fugeam dupa minge si radeam de rateurile pe care le dadeam, asta daca nu erai ioana], am mancat o shaorma, ne-am imprietenit cu chelnerii de acolo [asta pentru ca ajungeam primii la masa tot timpul si culmea eram serviti ultimii!], l-am ascultat pe baggy [din 10 E] cum canta la dus, ne-am luptat cu ganganiile din apa, care te piscau de peste tot si erau si scarboase, a ras billi de mine pentru ca ziceam ca e jeg in apa si el incepea si se zvarcolea prin apa tipand "jjjeeggg" [cica ma imita], ne-am cam parlit la soare... si restu' il las pe billi sa continue pentru ca deja e o introducere prea lunga.

acum, exact ca la pro tv, billi, preia legatura!

Sambata in Pitesti

Am fost sambata in Pitesti, la o competitie de karate, alt stil decat ce fac eu, dar un bun luptator se poate adapta pe orice regulament dar acolo nu prea a fost un regulament:)) Voi scrie impresia mea despre competitie :D

ENSHIN KARATE SABAKI CHALLANGE PITESTI - 3 IULIE 2010 - COMPETITIE...IACS

Concursul s-a tinut intr-o sala de sport construita ca o hala din tabla ondulata, care s-a incins la soare, intr-o ora nemaiputandu-se respira, fara aerisire. Nu erau decat doua bancute in toata sala. 8 ore tatal meu a facut varice stand in picioare, copiii stateau intinsi pe linoleumul jegos si infect al salii. Era o toaleta comuna infecta si ea deasemenea, cu WC-uri turcesti.

De multi ani merg la competitii dar nu am vazut o organizare mai proasta. Arbitrii nu cunosteau regulamentul, DELOC, se certau intre ei si se contraziceau intr-una.

Marele Sensei Francisc Teodoroiu era Dumnezeu pe Pamant, atotstiutorul, cel mai bazat, cel mai cum vreti voi, El le facea pe toate, El le stia pe toate, chiar mai mult decat toate; daca 4 arbitrii de margine dadeau o decizie, venea El atotstiitorul si schimba decizia chiar daca nu vedea de fiecare data ce se intampla pe suprafata de lupta.

Arbitrii care erau responsabili cu timpul, uitau sa mai dea drumul la ceas, iar luptatori ajungeau sa lupte acolo foarte mult, pana incepea lumea sa faca scandal ca nu se mai termina si ce e cu prostia asta. Cel care era responsabil cu penalizarile si punctele pe tabela, adormea si el din cand in cand...

Era acolo o fata, care spunea cine urmeaza sa lupte, iar ea nu stia ca microfonul este facut sa amplifice sunetul, iar ca urmare al acestui grad de prostie, tipa foarte tare in el:)) lumea tipa la ea: nu mai tipa!!! , ea nu avea niciun stres, tipa in continuare:))

Am vazut sportivi foarte buni dar si foarte multi sportivi indisciplinati fara pic de fair play, fiind o lipsa totala de spirit de luptator. Comentau si se certau cu arbitrii, faceau semne obscene, injurand isi aruncau casca si ieseau de pe suprafata de lupta neasteptand decizia arbitrului de centru.

De la ultima lupta pana la festivitatea de premiere a durat mai bine de 2 ore pana au reusit sa scrie niste diplome pe care le incurcau cand trebuia sa le acorde luptatorilor. Chiar daca am venit cu cupe acasa, printre care si eu, ne pare rau ca am participat la o astfel de IMITATIE de competitie si niciodata nu vom mai merge la asa ceva.

P.S. DACA VRETI SA MERGETI IN PITESTI, MERGETI SA-L VIZITATI, NU SA VEDETI O ASTFEL DE COMPETITIE.

Excelent, dar nu mai mergem niciodata.