Cand ceasul o sa bata ora 12,ganditi-va cu bucurie la toate lucrurile frumoase pe care le-ati facut in anul precedent si tindeti la mai mare!La multi ani si tot ce va doriti!

Sarbatori fericite!

Suntem in Ajunul Craciunului si ma pregatesc sa impodobesc bradul.M-am gandit sa va urez sarbatori fericite,pline de bucurii si impliniri si sa va distrati cat mai mult si sa va incarcati bateriile,si nu in ultimul rand,un mos bogat!La multi ani!
Va pup:*

Sarbatori fericite!

    In sfarsit a venit si vacanta ca ma plictiseam sa tot numar zilele incapatanate. O sa ajung curand acasa ,dar inainte de asta mi-am amintit ca nu v-am spus tuturor "Craciun fericit!" . Sper ca o sa fiti fericiti alaturi de cei dragi voua. 

"De Craciun ,toate drumurile duc acasa."(Marjorie Holmes)

Am revenit:)

A trecut ceva timp de cand nu am mai scris pe blog pentru ca nu prea aveam idei despre ce sa scriu. De Mos Nicolae eram racita destul de rau si nu puteam sa ma ridic din pat nici ca sa aprind calculatorul. Dupa cum stiti am racit destul de rau. Am stat acasa 5 zile si cand mama a vazut ca nu-mi scade temperatura a zis sa ma duca la spital :|. Cand am auzit de spital am inceput sa ma rog de mama sa nu ma duca dar tot nu am convins-o. Pana la urma am mers. Ma rugam sa-mi spuna ca nu am nimic si sa-mi dea drumu acasa, nu sunt eu atat de norocoasa. Am fost si mi-am facut radiografie si cand am primit rezultatul, pe "poza" aparea o pata alba pe plamanul drept. Mi s-a parut mie ca e ceva ciudat dar tot mai speram sa plec acasa. Cand am ajuns la urgente cu radiografia s-au consultat 2 doctorite in privinta ei si au decis ca am pneumonie si ca e mai bine sa raman cateva zile in spital :|. Cand am auzit ma simteam mai rau decat inainte, dar nu aveam nimic de facut....trebuia sa ma internez asa ca am ramas. Cand am ajuns in salon(dupa ce mi-au facut fisa de internare) am inceput sa ma instalez pe acolo. Aveam in camera 2 "colegi de suferinta" de-o seama cu mine o fata din Unirea si un baiat din Mesota. Mi s-a parut interesanta coincidenta : Saguna, Mesota, Unirea :D. Dupa cateva minute in care am apucat sa fac cunostiinta, a trebuit sa merg in salonul asistentelor unde mi se lua o proba de sange si mi se baga o branula in mana. Cum nu prea bausem lichide in aceea zi (nu-mi trebuia nimic cand am auzit ca ma internez) a fost nevoie de vreo 2 asistente care sa traga de mana mea pana a iesit putin sange :)). Cand am primit primele injectii in branula mi se parea destul de ciudat dar dupa primele 4 seringi ma obisnuisem. Era nasol programul cand venea cu injectiile, pefuziile, pastilele etc. : asistentele veneau la 5 dimineatza si 5 dupa-amiaza si la 11 seara si 11 dimineata. Cand iti era somnul mai dulce se gasea o asistenta care venea cu o tavita plina la tine. Dupa ce treceau prin toate saloanele trebuia sa ai nervii de otel. Bebelusii incepeau sa tipe si sa planga si copii in jur de 2-5 ani incepeau sa urle: "Vreau acasa", "Vreau la mami", "Mami du-ma acasa". Totusi am avut noroc ca m-am nimerit in salon cu 2 persoane de aceeasi varsta deoarece am avut cu cine sa vorbesc si nu m-am plictisit atat de tare.Cat timp am stat in spital am invatat sa joc septica :)). Dar colegii de camera au fost externati inaintea mea cu 3 zile si dupa aceea a trebuit sa stau in camera cu o mamica cu un copil de 2 ani. A fost destul de bine, numa ca m-am plictisit de moarte. Tot ceea ce puteai face in spital era sa dormi, sa mananci, sa asculti muzica, sa vorbesti la telefon. De dormit nu prea puteai din cauza tipetelor dar si atunci cand era liniste nu puteai din cauza caldurii. Era foarte cald in saloane. In jur de 26-30 de grade la orice ora. Geamul nu puteai sa-l deschizi pentru ca imediat te lua frigu si te lua mai rau raceala si pe hol nu puteai sa stai pentru ca puteai sa iei o viroza sau o raceala. Singurele dati cand ieseam din salon era cand mergeam lasa masa si cand mergeam la baie. Mancarea.....din cauza injectiilor pe care le faceam nu aveam voie sa mananc cu sare :|. Mancarea din spital nu era rea dar eu cum nu aveam voie sare aveam impresia ca nu are niciun gust. Nu am prea respectat eu asa bine regimul pentru ca ma rugam de mama sa-mi cumpere pizza sau orice altceva ce vroiam si nu putea sa ma refuze :)). Am descoperit si ce se intampla daca mancam sare......ma umflam :)). Dupa ce mancasem niste covrigei cu sare am descoperit ca am degetele mai groase si nu stiam ce se intampla :)). Era ciudat......m-am chinuit 10 minute sa-mi scot inelul de pe deget :)). Dar efectul trecea foarte repede 2-3 ore. A fost urat in spital. Nu am mai fost internata niciodata pana acum si cand m-am trezit acolo singura mi s-a parut ciudat. Da, venea mama in fiecare zi la mine dar tot era ciudat si spitalele romanesti lasa de dorit. Geamurile nu erau izolate bine si intra frig pe langa ele, era mucegai pe pereti, erau saloane de cate 2-3 pacienti dar erau si de cate 6 si se putea lua foarte usor o viroza. Da stiu ca din cauza mea am ajuns acolo, (a avut mama grija sa-mi repete in fiecare zi poate si de cate 2,3 ori) dar data viitoare o sa fac tot posibilul sa nu mai am nicio legatura cu spitalele. Si acum urmeaza sfaturile ca sa nu ajungeti si voi in spital :) : imbracati-va foarte bine atunci cand iesiti afara, aveti grija sa nu va udati la picioare si sa nu va inghete, nu iesiti tranpirati in frig si cel mai important ascultati de parinti cand va zic sa nu faceti acel lucru. Stiu ca suna ca teoriile pe care vi le spun parintii, dar au si ei dreptate in felul lor :)). Am auzit si eu teoriile astea si inainte sa intru in spital, si cat am fost in spital si o sa le mai aud multa vreme..... Dar e mult mai bine sa aveti grija de voi decat sa ajungeti unde am fost si eu. Preferam sa dau 7 lucrari pe zi timp de o saptamana decat sa fi stat in spital. Nu doresc la nimeni sa ia injectii si perfuzii.....e naspa. Cum mi-a zis mama: "Sanatatea e cea mai importanta. Nu poti sa faci nimic daca nu esti sanatos". Avea dreptate. Deci sa aveti grija de voi.

Vreau sa le cer scuze Ralucai si Laurei pentru ca nu am reusit sa fac prea mare lucru pentru chestionarul de la educatie antreprenoriala. Nu m-am simtit deloc bine si imi cer scuze ca nu v-am putut ajuta dar o sa-mi iau revansa la urmatorul proiect.

Imi pare rau ca nu am fost in excursie la Sibiu :( dar in urmatoarea excursie voi fi si eu prezenta. Sper ca va fi cat mai curand :). Ce ziceti doamna diriginta, cand mai planuim o excursie :D?

Maine o sa vin si eu la scoala. Abia astept. Probabil o sa ziceti ca am innebunit dar prefer sa vin la scoala decat sa stau intr-un pat de spital :). Chiar daca am stat 8 zile parca am stat cateva decenii :)).

Ne vedem maine :*.

B4 A doua noastră excursie

Dacă Laura zice într-un dintre postările ei că nu am mai scris demult ... eu nu o să mai zic nimic. Tocmai mi-am dat seama ce parolă aveam la contul ăsta și m-am gândit, motivată de un e-mail trimis de dirigintă acum ceva timp, să mai scriu și eu pe blogul ăsta uitat de mine.

Scriu înainte de excursie ca să nu mai fiu nevoită sau obligată să scriu despre Sibiu. Mie îmi place Sibiul - orașul meu preferat din țară după Brașov bine încă nu am vizitat la viața mea Iașul și nu mai țin minte exact cum era Clujul... și îmi mai plac și alte orașe...

Gata ... nu mai am inspirație ... se pare că va trebui să mai aștept 6 luni ca să am ce scrie :)

Nerding Nemo aka Ralu

Mos Nicolae

Si daca tot este Ajunul lui Mos Nicolae si ne-am lustruit cu toti cizmele...m-am gandit ca ar fi dragut sa aflam povestea lui, dar si cum il asteapta copiii peste hotare.

"A fost odata ca niciodata un nobil, bun la inima, ce avea trei fete, dar a carui sotie a murit, lasandu-l prada deznadejdii. Dupa ce si-a pierdut toti banii investindu-i in inventii nefolositoare, a fost nevoit sa-si mute familia in casuta unui taran. Cele trei fete trebaluiau toata ziulica gatind bucatele, carpind straiele si curatind cascioara. Cand le-a venit timpul de maritis, nimeni n-a vrut sa le ia, pentru ca nu aveau nici un fel de zestre. Tatal lor isi petrecea zilele chinuindu-se sa gaseasca o solutie si plangand amarnic pentru neputinta lui si nefericirea fetelor.
Intr-una dintre seri, dupa ce fetele si-au terminat treaba, au agatat sosetele proaspat spalate pe semineu la uscat, apoi s-au dus la culcare. In acea noapte Sfantul Nicolae, stiind despre disperarea tatalui, a trecut pe la casa lor si…uitandu-se pe fereastra, a vazut sufrageria goala si sosetele atarnand la uscat. A luat trei pungi cu galbeni pe care le-a aruncat pe rand in cosul casei, umpland in acest fel trei dintre sosete. A doua zi de dimineata, nu mica a fost surpriza fetelor, cand au gasit in sosete indeajuns de multi bani pentru maritis. Ceea ce l-a facut fericit si pe iubitorul lor tata, care a trait multi ani in veselie si indestulare."

La noi, de Mos Nicolae, copiii cuminti primesc, pe langa dulciuri si jucarii, o legatura de nuieluse frumos colorate, iar cei mai putin cuminti primesc o nuielusa adevarata care sa le aminteasca de o eventuala pedeapsa. Ideea de mos care aduce daruri copiilor a aparut in Scandinavia, cu multe mii de ani inainte de Hristos. Vikingii aveau un zeu, Odin, care calatorea prin toata lumea, in timpul iernii, calare pe un cal cu opt picioare, oferind daruri celor buni si pedepsindu-i pe cei rai.

La crestinii din Republica Ghana, mosul care aduce daruri vine din jungla, in timp ce in Hawaii el coboara din barca. In districtul german Berchtesgaden, 12 tineri imbracati in paie si avand masti care reprezinta animale danseaza in urma Sfintului Nicolae, sunand din talangi. Dupa ce ofera daruri fiecarei case in parte, tinerii dau gazdele afara facandu-se ca le bat, un fel de pedeapsa simbolica pentru eventualele rele savarsite. Si in Germania, Sfintul Nicolae vine cu un aghiotant care poarta nume diferite. Sfintul Nicolae are aici un sac in spate si un bat in mina, in timp ce aghiotantul este o fiinta inspaimantatoare.
In Danemarca, cel care aduce daruri cara un sac in spinare si este purtat de reni. Copiii pregatesc o farfurie cu lapte sau o budinca de orez, in speranta ca aceasta va fi mancata de elfi, personaje despre care se crede ca il ajuta pe aducatorul de daruri. Polonezii cred ca darurile vin de la stele, in timp ce ungurii spun ca ele sunt aduse de ingeri.

In Franta, copiii isi aseaza pantofiorii in fata semineului. In Olanda copiii isi “captusesc” pantofii cu fan si nu uita sa puna si un morcov pentru calul “mosului”. In Ungaria prichindeii isi lustruiesc cu ravna incaltarile inainte de a le aseza langa usa sau pe pervazul ferestrei. Copiii din Italia isi lasa pantofiorii afara in noaptea de 4 spre 5 ianuarie, noaptea Epifaniei, pentru “La Befana”, vrajitoarea cea buna. In Siria, cadourile vin cu o camila tanara in data de 6 ianuarie. In Spania cei mici primesc cadourile in ianuarie de la “Cei Trei Regi”.

Alt speech motivational, in interpretarea lui Al Pacino

http://www.youtube.com/watch?feature=player_detailpage&v=m_iKg7nutNY

Clip motivational

Fara nici o legatura cu spiritul Craciunului m-am gandit sa pun pe blog un clip motivational pe care l-am vazut zilele astea.

Legenda bradului de Craciun

Ca tot suntem la capitolul sarbatori,m-am gandit sa va prezint una din legendele bradului(care mi s-a parut mai interesanta).
Cu mult timp inaintea crestinitatii, pomii si plantele care ramaneau verzi peste iarna, aveau o semnificatie speciala. Oamenii obisnuiau sa atarne crengi deasupra usilor si ferestrelor, pentru a-i feri de spiritele rele, vrajitoare, fantasme si boli.
"Demult, tare demult, cand picioarele sfinte ale Domnului Iisus mai paseau pe acest pamant, s-a iscat din senin o furtuna, cum nu se mai pomenise. Grindina era cat oul de porumbel, vantul smulgea pietrele din loc, iar cerul se intunecase ca la venirea noptii, macar ca era miez de zi.

Iisus Hristos si Sfantul Petre tocmai se aflau atunci pe drum, la marginea unei paduri si au cerut adapost copacilor, care insa se ascundeau, care mai de care mai zgribuliti si mai infricosati. Mandrii stejari si fagi nu au vrut sa-i primeasca la adapostul lor, pentru ca abia isi puteau pazi frunzisul bogat de urgia cerurilor - unde sa-i mai adaposteasca si pe cei doi calatori? Merii si perii au spus ca trebuie sa-si apere fructele, salciile si plopii s-au facut ca nu-i baga in seama si au tacut.

Dintre toti, doar bradul s-a invoit sa le ofere adapost. El a spus: Fructe mandre pe care sa le apar nu am, frunzisul meu e facut din ace ascutite care nu se tem de grindina, oamenii ma ocolesc si ma socotesc nefolositor, dar daca vreti sa-mi cinstiti acoperamantul cu prezenta voastra, eu va voi primi cum voi sti mai bine si am sa invelesc trupurile voastre cu ramurile mele dese.

Zis si facut. Domnul Iisus si Petre au fost paziti cum nu se poate mai bine de bradul cel vrednic. Apoi, furtuna s-a oprit, iar soarele a rasarit din nou, mandru pe cer.

Atunci, iesind din adapostul cetinei, Iisus cuvanta astfel catre brad: Dintre toti copacii, tu, bradule, ai fost cel mai vrednic, iar eu, prin voia Tatalui Meu, te voi rasplati. Fie ca de azi inainte, iarna, tu sa nu-ti mai lepezi frunzisul ca ceilalti copaci, ci sa-l pastrezi vesnic. Apoi, fie ca acele tale intepatoare sa capete o mireasma care sa-i bucure pe oameni, sa le dea putere si sa le vindece bolile, astfel incat ei sa te pretuiasca cum se cuvine. Cat despre lipsa ta de rod, fie ca in miez de iarna, cand toate fructele pamantului se vor fi terminat, oamenii sa te impodobeasca si sa puna pe ramurile tale toate bunatatile, iar atunci cand se vor strange in jurul tau, ei sa se gandeasca la Mine, pentru ca tu esti copacul cel mai drag Mie.

Numai ce zise acestea si Cel Sfant disparu, impreuna cu Petre, intr-o geana de lumina. A ramas in padure insa bradul cel falnic, cu darurile sale nemuritoare, precum si aceasta poveste murmurata de frunzisul copacilor, infiorati de minunea Dumnezeiasca".

Take a chance!

Am gasit un citat foarte dragut pe care as dori sa il impart cu voi:)Acesta suna in felul urmator si cred ca ar trebui sa ne reprezinte uneori:
"Trust your heart if the seas catch fire and live by love though the stars walk backward"(E.E Cummings)

De Crăciun

OOO, ce frumos, vine Moş Crăciun şi Moş Nicolae, cadouri, colinde, zăpada, sarmale, caltaboş şi toate lucrurile care se fac în această perioadă. Mie nu îmi place Moş Nicolae, de ce mi-ar plăcea, Moş Nicolae e fratele mai mic a lui Moş Crăciun, care e mai zgârcit, îmi aduce nişte dulciuri pe care dacă mă rog un pic de părinţii mei mi le cumpără ei. Şi ce mă mai enervează la Moş Nicolae, e că dacă nu sunt cuminte îmi aduce o nuia. De ce să îmi aducă o nuia, ce, tata nu are curea, mama nu are lingură de lemn? De ce să le aducă Moş Nicolae instrumente noi cu care să mă bată dacă nu sunt cuminte? Şi de ce vine şi îmi pune dulciurile sau nuiaua în bocancii forate bine lustruiţi, că dacă nu sunt foarte bine lustruiţi nu poate să îmi pună dulciurile acolo că îi e scârbă de noroi sau nu ştiu exact, dar oricum, de ce le pune în bocanci şi nu vine să mi le dea în mână, cum face Moş Crăciun, deşi şi el mai pune cadourile sub brad, ce, e prea urât, are bube pe faţă, nu are haine, iar atunci copiii s-ar speria de el? Moş Crăciun e cel mai tare.



De Crăciun peste tot se aud colinde, nimeni nu mai ascultă manele, rock, jazz sau alte genuri muzicale, toată lumea ascultă numai colinde. Iar copiii merg la colindat în speranţa că mai fac şi ei un bănuţ să îşi cumpere ceva. Când eram mic mergeam şi eu, deşi eu niciodată nu prea am făcut bani mulţi şi nici măcar nu mă distram. Mergeam cu un prieten din uşă în uşă, sunam la o uşă, linişte deplină,auzeam paşi, pe care persoana de după uşă încerca să îi facă astfel încât să nu se audă, se uita pe vizor şi zicea în şoaptă: colindatoriii ! linistee! Şi nu ne deschideau uşa, de parcă dacă făceau gălăgie şi îi auzeam că sunt acasă strigăm: băăă, aici sunt acasă, veniţi, ăştia nu vor să îl primească pe Hristos! De Crăciun toată lumea e acasă şi nimeni nu e acasă. Mă mai trimiteau părinţii la rudele apropiate să le colind. Le dădeau telefon înainte şi le ziceau: vedeţi că vine Billy să vă colinde. Mergeam, sunam la uşă, deschideau, iar apoi începeam să colind, evident după întrebarea: primiţi cu colindul? iar rudele răspundeau: dea, normal că nu puteau să zică NU! Şi începeam să îi colind, apoi ei se plictiseau şi plecau iar eu ziceam: heei, aici colindă un om, nu latră un câine! Apoi veneau îmi dădeau nişte bani şi plecam la următoarea rudă, unde povestea era la fel.



De Crăciun fiecare femeie face tradiţionalele sarmale. Sarmale mici, mari, în varză murată, în varză normală, în foi de vită, puse la congelator din toamnă să nu cumva să nu aibe să facă de Crăciun sarmale în foi de vită. Nu există casă în care să nu fie sarmale. Mă gândeam, oare de ce se fac sarmale? Oare pentru că lumea tăie de Crăciun porcul şi au multă carne de porc? Dar atunci de ce nu fac mititei, că şi ei sunt la fel de tradiţionali.

De Crăciun se împodobeşte minunatul brad cu tot felul de globuri, globuleţe, ghirlande şi beculeţe de toate culorile şi cel mai important, se pun bomboane în el. Bomboanele din pomul de Crăciun mi se par geniale. Mă cam enervează că eu nu le-aş mai bune în brad, de ce să mă chinui să le iau din brad să le mănânc când pot să ţin foarte frumos cutia cu bomboane lângă mine şi să mănânc? Dar mama îmi spune să le agăţ în pom şi le agăţ, doar de Crăciun trebui să fim ascultători. Nu prea îmi mai place când trebuie să dau cu aspiratorul pe sub brad după câteva zile după ce l-am împodobit, acesta începând să se usuce şi să se scuture. Dar pentru acel miros de brad natural merită să dau cu aspiratorul şi să mă chinui să nu mananac toate bomboanele din el odată.

Si cam asta este de Crăciun, cea mai minunată sărbatoare a anului :)

Intre timp am mai cautat niste poze dragute cu niste brazi.Se spune ca bradul sau pomul de Craciun nu trebuie sa lipseasca din casa omului in timpul sarbatorilor de iarna,la fel si voia buna odata cu nasterea lui Hristos,si daca suntem cuminti mai vine si Mos Craciun ,daca nu primim carbuni; si sa nu uitam de Mos Nicolae care ne aduce cate o nuia daca ne suparam parintii.
Stiu ca v-am luat repede cu Craciunul si alte sarbatori dar am scuze puternice:prima este ca nu aveam deloc inspiratie,nu am gasit subiect,iar a doua este nevoia urgenta de o vacanta si de nerabdarea primirii cadourilor(cui nu ii plac cadourile,mai ales cand vin din partea tuturor rudelor).

Si cum vine Craciunul m-am gandit sa las niste poze dragute cu sarbatorile de iarna.Pe mine ma incanta astfel de poze.Vizionare placuta!!!

Marti, 30 noiembrie, a fost Ziua scolii noastre. A implinit 160 de ani.
S-a lansat revista "Muguri", la care unii dintre voi ati contribuit decisiv. Nu aveti nimic de spus?
Eu nu pot decat sa va felicit, dar astept impresii despre ce intelegeti voi ca inseamna sa fii parte din Saguna. O parte importanta, despre care se va vorbi si in urmatorii 160 de ani;).

uite ceva ce mi s-a parut dragut...

Adrian Paunescu

Totuşi, iubirea

Şi totuşi există iubire
Şi totuşi există blestem
Dau lumii, dau lumii de ştire
Iubesc, am curaj şi mă tem.

Şi totuşi e stare de veghe
Şi totuşi murim repetat
Şi totuşi mai cred în pereche
Şi totuşi ceva sa-ntâmplat.

Pretenţii nici n-am de la lume
Un pat, întuneric şi tu
Intrăm în amor fără nume
Fiorul ca fulger căzu.

Motoarele lumii sunt stinse
Reţele pe căi au căzut
Un mare pustiu pe cuprins e
Trezeşte-le tu c-un sărut.

Acum te declar Dumnezee
Eu însumi mă simt Dumnezeu
Continuă lumea femeie
Cu plozi scrişi în numele meu.

Afară roiesc întunerici
Aici suntem noi luminoşi
Se ceartă-ntre ele biserici
Făcându-şi acelaşi reproş.

Şi tu şi iubirea există
Şi moartea există în ea
Îmi place mai mult când eşti tristă
Tristeţea, de fapt, e a ta.

Genunchii mi-i plec pe podele
Cu capul mă sprijin de cer,
Tu eşti în puterile mele,
Deşi închiziţii te cer.

Ce spun se aude aiurea,
Mă-ntorc la silaba dintâi,
Prăval peste tine pădurea:
Adio, adică rămâi.

Şi totuşi există iubire
Şi totuşi există blestem
Dau lumii, dau lumii de ştire
Iubesc, am curaj şi mă tem.

Astazi am pierdut un mare poet. Flacara Cenaclului nu s-a stins odata cu el , va arde in continuare. Dumnezeu sa-l odihneasca!

Despre succes

N-am mai scris nici eu de mult, in speranta ca veti interactiona voi mai des. Nu s-a intamplat asa, prin urmare m-am decis sa intervin. V-am gasit un film foarte scurt si foarte bun, zic eu, despre succes. Poate va fi un punct de plecare pentru discutiile voastre, in care as vrea sa aflu ce credeti voi despre acest subiect.

Spor la scris!

La la la

Bloguletz, nu mai scrie lumea pe el. Nici eu nu am mai scris de muult si m-am gandit ia sa scriu doua randuri, asa ca sa nu fie chestia cu timpul a Laurei prima, cum deschizi blogul sa se vada; a inceput scoala, nu mai am chef sa scriu, nu mai am idei prea faine, sunt sec dar tot nu vreau sa se vada prima data aia:)) glumeam.

Mi-ar placea sa scriem toti despre un subiect comun, sa filozofam, sa scriem idei, pareri, chestii despre un subiect comun si sa nu spunem sa scriem despre carti pentru ca am observat ca nu a avut succes data trecuta, cand a propus Ioana ci sa scriem despre altceva, de exemplu despre prieteni. :D

Titlu atractiv şi interesant pe care deocamdata nu îl am

Ce este timpul? Timpul este una dintre dimensiunile din Univers după care se ordonează succesiunea ireversibilă a fenomenelor şi se măsoară în secunde, minute, ore, zile, săptămâni, luni, ani, decenii, secole, milenii, perioade. Sau şi mai simplu: intervalul dintre două momente măsurat in secunde, minute, ore, zile, săptămâni, luni, ani, decenii, secole, milenii, perioade.

Cel mai important lucru din definiţia lui mi se pare partea în care se spune că este ireversibil. Aceasta este un lucru de care uneori se pare că nu ţinem cont sau, în colţul opus, un lucru care a născut multe controverse, idei despre „maşini ale timpului” şi tot felul de minunăţii. Din punctul meu de vedere faptul că timpul este ireversibil este un lucru bun, deşi aş fi cinică să zic că nu au fost momente în care „aş fi făcut orice pentru a da timpul înapoi”.

De ce e bine că nu putem da timpul înapoi? Hmm păi un exercitiu de imaginaţie ne poate da un răspuns foarte uşor: cum ar fi ca 6 miliarde de oameni să se poată întoarce în trecut, intr-un moment ales de ei, fiecare om alt moment, deci 6 miliarde de momente diferite în timpuri diferite. Care ar mai fi prezentul? Ar mai exista prezent? Dacă da, care ar fi viaţa reală, care ar fi trecutul? Ar fi un haos total. Aşadar un singur trecut, prezent şi viitor sunt de ajuns pentru o singura viaţă. Dacă ştim sa apreciem această unicitate a clipei, asta ţine numai de noi.
O altă „proprietate” a timpului este aceea că timpul este relativ. În termeni fizici nu ştiu exact cum se traduce asta, dar în sens figurat timpul cu siguranţă este relativ! Şi contează foarte mult la ce ne raportăm când spunem acest lucru. Într-un fel trece timpul atunci când facem ceva de plăcere, în altul când facem lucruri la marele sictir, cu plictiseală, dar ăsta e deja un lucru bine ştiut.

Pe de altă parte, timpul mai şi fuge. Ni se întâmplă adeseori să ne întrebăm „când a trecut ziua?”, „cum, e deja ora X?!”. Avem o grămadă de lucruri de făcut, simţim că ne sufocăm, că toată lumea trage de noi, din toate parţile. Consider că asta este cea mai mare problema a zilelor noastre, nu mai avem timp să ne bucurăm de lucrurile cu adevărat importante, ne suprasolicităm sau suntem suprasolicitaţi de lucruri uneori chiar inutile sau care, dacă ar fi organizate „cu cap”, ar putea fi planificate într-un mod rezonabil. Sau se mai întâmplă să ne spunem: „Am o grămadă de treburi de rezolvat azi!” pentru ca, la sfârşitul zilei, să realizăm că nu am făcut mai nimic, am pierdut vremea inutil, iar problemele tot nerezolvate au rămas.

De unde ne vin sarcinile pe care le avem de îndeplinit? Din diverse locurile şi de la diferite persoane, aici depinde şi de hobby-urile şi interesele fiecăruia. Cum pierdem vremea cu eficienţă? Cam în aceleaşi moduri. În top se află nelipsitul Messenger. „Intru doar 2 minute să imi verific mesajele”. Şi uite aşa s-a dus şi următoarea ora chatuind cu prietenii. Dar dacă tot am intrat pe Mess, îmi verific şi mail-ul. Şi cum inboxul nostru este plin de notificări de la Facebook, acum va trebui să intrăm să vedem ce se întămplă şi acolo! Şi uite aşa s-a mai dus o oră... acum, că am terminat şi cu asta nu ne putem apuca de teme, de exemplu, aşa obosiţi, azi a fost o zi lungă la şcoală, materii grele, tot felul de pretexte pe care nici măcar noi nu le mai credem, dar cărora totuşi le dăm crezare. Aşa că urmează un pui de somn de vreo 2 ore... şi cum ai ajuns acasă doar pe la 4-5 că ai avut treabă prin oraş, uite că s-a făcut deja 8 p.m. şi tu nu ai făcut mai nimic.

Consider că pierdem vremea inutil la un nivel mult prea înalt, poate mult mai mult decât ne permitem să o facem. Ne umplem timpul cu lucruri inutile, ne umplem capul cu informaţii de care peste câteva zile nici nu o să ne mai amintim. Am făcut în gimnaziu patru ani de educaţie tehnologică. Cu ce am rămas? Cu amintirea că timp de patru ani, o oră pe săptămână, vinerea aveam o oră asigurată de somn la scoală. Ne stresăm, suntem în permanenţă presaţi de ideea că „nu mai timp de nimic” sau dimpotrivă, trăim pe principiul că „e tiiimmppp!” şi uităm să ne bucurăm de lucrurile cu adevărat importante, uităm să observăm ce se întâmplă în jurul nostru. Într-o zi, venind la şcoală, am observat cu uimire că Tâmpa este portcolie. Când s-au vejtejit deja frunzele, mai ieri erau verzi!?

Timpul este una dintre dimensiunile din Univers după care se ordonează succesiunea ireversibilă a fenomenelor şi se măsoară în secunde, minute, ore, zile, săptămâni, luni, ani, decenii, secole, milenii, perioade. Trăieşte clipa!

La multi ani!

La multi ani noua,sa avem parte numai de note mari si pe langa asta,de un an plin de distractie!La multi ani si tie,Elly!(scuzati intarzierea dar numai azi am reusit sa intru:D)Va pup:*

noi sa traiasca!

ca tot suntem la sesiunea de "la multi ani!" profit de ocazie sa ne urez noua la multi ani, la mai multe momente fericite impreuna, la mai multe poze, la mai multa distractie, la mai multe de toate impreuna! sa traiam (bine)!

la multi ani elly!

elizabeth, ne pare rau de intarziere, insa iti uram un calduros LA MULTI ANI. sa ne cresti mari, frumoasa, desteapta si notele la mate sa fie cat mai bune. te pupaaammmm >:D<

Liceu-George Bacovia

O poezie de George Bacovia care imi place cum suna:D


Liceu, - cimitir
Al tineretii mele -
Pedanti profesori
Si examene grele...
Si azi ma-nfiori
Liceu, - cimitir
Al tineretii mele!


Liceu, - cimitir
Cu lungi coridoare -
Azi nu mai sunt eu
Si mintea ma doare...
Nimic nu mai vreu -
Liceu, - cimitir
Cu lungi coridoare...


Liceu, - cimitir
Al tineretii mele -
În lume m-ai dat
În vâltorile grele,
Atât de blazat...
Liceu, - cimitir
Al tineretii mele!

Boteeeez!

A fost o zi minunata cu toate ca m-a dominat o durere de cap. Am incercat sa uit de ea si chiar m-am distrat.

rosul unghiilor

aviz amatorilor:

Pe lângă consecinţele estetice asupra aspectului unghiilor - acestea se micşorează, îşi modifică forma şi sunt înconjurate de leziuni, uneori sângerânde - acest tic nervos poate provoca infecţii locale grave, din cauza rănilor şi microbilor de pe unghiile sau de pe bucăţile de piele înghiţite, dar poate duce şi la deteriorarea smalţului dinţilor.
“Cei care îşi rod unghiile intră în contact cu tot felul de microbi care le pot provoca infecţii digestive, herpes, dar şi afecţiuni grave ale ficatului, cum este hepatita virală de tip A”, a subliniat specialistul Libertăţii

Iti rozi unghiile in caz de stres, cand te plictisesti sau in perioade de inactivitate.

Cum poti trata aces tic?

Exista mai multe metode de scapa de acest tic. Unele prepsupun schimbari de comportament, iar altele merg pe ideea impunerii unor bariere psihice.

Taie-ti unghiile si pielitile

Du-te regulat la manichiura si da-te cu lac de unghii. Pune-ti unghii false

Daca esti stresat sau anxios, incearca tehnicile antistres

Da-te cu oja amara. Acest lucru te va face cu siguranta sa renunti la rosul unghiilor

Incearca sa gasesti o alta activitate precum joaca cu o mingiuta antistres. Daca tii o evident a momentelor cand faci acest lucru, vei deveni mai constient si incet, incet vei renunta

Cand ai posibilitatea, poarta manusi sau lipeste plasturi pe unghii

Lipeste-ti un abtibilturi pe interiorul incheieturii mainii, astfel incat atunci cand iti vei roade unghiile sa te simti vinovata

Copiii isi rod unghiile cand au probleme la scoala sau se cearta cu prietenii. Vorbeste cu invatatoarea despre ce l-ar putea deranja pe micutul tau. Copiii sunt in masura sa se opreasca, o data ce inteleg ce a declansat acest lucru.

o zi perfecta

descrierea unei zile perfecte:

sa te trezesti pe la 10, 11, sa ai toate temele facute si o zi intreaga libera in fata. afara vremea sa fie rece, sa simti frigul cum iti intra in oase! sa te dai cu greu jos din pat, sa fii in tricou in timp ce te uiti pe geam si vezi lumea infofolita cu cat mai multe haine. deschizi jaluzelele, astfel incat camera se umple de lumina. te duci in bucatarie, iei un mic dejun linistit (fratele e de mult la joaca, parintii la servici), cel mai probabil compus din cereale cu lapte. te duci in camera, deschizi netu', mai citesti un mail, mai dai un comm pe facebook. dupa ce te saturi si de asta te apuca harnicia asa ca faci un pic de ordine prima camera, dar numai un pic, ca ce e prea mult strica, se stie! mergi, faci un dusulet, te hotarasti sa iesi in oras.

iti suni prietenii, toti se plang de vremea rece si iti spun "nu sunt nebun sa ies pe o vreme ca asta!". plang dupa vara, saracii. dupa ce ai sunat toata agenda la rand te resemezi si te gandesti ca va fi o zi petrecuta cu tine si gandurile tale.

deschizi larg usa dulapului si apare "enigma zilei" (ca tot citesc engima otiliei): cu ce sa te imbraci. dupa o ora, doua de probabat si combinat haine ramai la prima alegere: o rochita, colanti, cizme si palton 3/4.

pff gata acum, incepe proba de viteza, adica fuga dupa autobuz (normal daca ai stat jumatate de ora sa te hotarasti ce esarfa sa iei, in loc sa pleci din timp ca sa nu mai fugi dupa autobuz, iar). in difuzoare se aude, normal, super fm. asa ca apucate si desfati cablurile incurcate de la casti si asculta hmmm... da, dido! sau snow patrol. se pliaza perfect zilei. intre timp va trebui sa te faci sa nu auzi apelativele care iti sunt adresate de catre smecherasii din spatele autobuzului.

ajunsa in sfarsit in oras te duci direct spre librarie. de preferinta in carturesti pentru ca e mai mare, angajatii nu stau dupa tine si mai au si articole de la "casa de ceai". dupa 2 ore de rasfoit carti, citit descrierile si recomandarile de pe spate, uitat la preturile exagerate inscriptionate pe coperta, ai reusit sa gasesti una mai interesanta, la un pret cat de cat acceptabil (plus ca e o carte, nu bluza, bratara sau ceva despre care parintii ar putea spune "numai prostii iti cumperi toata ziua!"). Doamne cat de minunat este sa stai pur si simplu si sa iti pierzi timpul printre carti! pentru ca trebuie sa recunoastem ca asta inseamna pierdut de timp, pentru ca practic nu citesti nimic concret. cand o sa fiu mare si bogata o sa imi cumpar odata la doua saptamani cate o carte, insa numai dupa ce am stat ore bune intr-o librarie sa ma hotarasc ce carte sa fie.

in drum spre casa treci si pe la raftul de ceai. dupa lungi cugetari te hotarasti sa alegi un ceai mai dulceag, ca sa mai indulceasca atmosfera aspra de afara.

gata si cumparaturile! si e de abia ora 3 p.m. parca nu te-ai duce acasa. mai incerci odata la prietena care parea ca ezita cel mai mult. da! ai reusit sa o convingi sa nu mai lancezeasca in casa, sa iasa afara, sa simta ca traieste! te hotarasti sa o astepti in cafeneau ta preferata, sa inaugurezi noua achizitie aleasa cu grija, cartea.

a ajuns in sfarsit! urmeaza o prelegere despre cat de frig si urat e afara (total gresit, este vremea perfecta) si despre cat de mult mai e pana la vara (ce bine!). pe urma un cocktail facut din ultima barfa, o discutie despre carti, povestirea ultimului film vazut, planuri de viitor (unde si cand ne mai intalnim cu gasca) si un cappuccino cald. ce poate fi mai placut?

urmeaza o scurta plimbare, apoi ajungi iar acasa unde e musai sa incerci noul ceai. feresti jaluzelele de la usa de la balcon, te asezi comod pe perna supradimensionata, privesti prin geam lumea de afara, savurezi noul ceai, savurezi noua carte, savurezi clipele fara stres (bine ca nu ai mate maine!).

dum dum dum! (in loc de cioc cioc cioc). e razvan, "bate" la usa, insa nu e foarte sigura intentia lui: de a darma usa sau doar a se face anuntat? "lau, a zis mama sa vii jos, la masa". un mod perfect de a incheia o zi perfecta, masa alaturi de familie.

...chiar a inceput scoala

Iata-ne din nou in bancile scolii, unii propunandu-si sa fie mai atenti la tabla, altii simtind aceleasi emotii ca si anul trecut din timpul orelor (mai ales din timpul orelor de mate si mai ales cei care stau in prima banca). Am inceput un nou an, cu profesori noi, cu ore noi, cu o sala de clasa noua si chiar draguta, cu niciun coleg nou, dar cu perspective noi, cu puteri proaspete si dorinta de a realiza ceea ce ne-am propus. Bineinteles ca nu am sa uit toate glumele mai noi sau mai vechi, pauzele pe perioada carora ne distram si radem pana ne dau lacrimile (o metoda buna, zic eu, pentru a ne pregati ptr urmatoarele 50min care pot fi extenuante, plictisitoare, sau chiar distractive).

Dupa parerea mea, toti colegii s-au intors din vacanta veseli, incarcati cu muuulta energie, mai maturi, mai intelegatori, mai prietenosi (cu diferite culori la par ;) ) si ... ador atmosfera din clasa. E, poate, una dintre putinele dati cand zic asta (de simtit o simt mai des, dar nu sunt genul care sa "perie" asa cum zice Billy), insa chiar m-am simtit bine la scoala in cele 3 zile de cand am inceput. Poate se datoreaza si faptului ca nu avem mult de lucru, ca domnul Ciupala nu ne-a dat testul pe care ni l-a promis ptr joi (asta chiar m-a dispus foarte tare), ca doamna profesoara de istorie seamana destul de mult cu dna Bogdan (care noua ne-a fost tare draga, si aici cred ca toata lumea este de acord cu mine), iar prima ora de istorie a fost tare interesanta (si, de data asta, stiu ca nu m-ai impartasesc parerile clasei, dar cred ca pur si simplu am venit din vacanta cu ideea ca eu CHIAR NU STIU istorie si m-am straduit sa inteleg si sa imi si placa ora asta).

Va urez tuturor mult succes in noul an, spor la invatat (ca oricat negam acest lucru, mai trebuie sa si invatam din cand in cand), cat mai multa distractie si voie buna si sper sa reusim sa facem din liceu o perioada memoriabila in viata noastra.

Va pup cu drag,

Ioana :D

propunere

propunerea mea :D

Timpul

A scris Elena articolul acela caruia i-a dat titlul "timpul". Dandu-i acest titlu mi-am pus intrebarea: ce este timpul?

Si mi-am dat seama ca nu prea stiu sa ii dau o definitie timpului. Ce este timpul? Ceea ce trece pe langa noi tot timpul; e aiurea pentru ca si in mica definitie pe care am incercat sa o dau acum, am folosit cuvantul "timp", nu poti da o definitie asa:)) Si timpul nu trece asa ca si cand ceva sau cineva ar trece pe langa mine, e asa o chestie relativa. Daca nu ma intreaba nimeni stiu ce este timpul, dar daca sunt intrebat, nu prea mai stiu ce este.

Stim clar ca exista timpul, daca nu ar exista, nu ar exista trecutul, prezentul sau viitorul. Trecutul nu mai exista, doar in mintea fiecaruia dintre noi, viitorul inca nu exista, dar stim ca va fi candva, singurul timp real este prezentul, care trece, in fiecare milisecunda prezentul transformandu-se in trecut.

Oamenii au inceput inca din antichitate sa masoare timpul cumva, egiptenii au inventat ceasul solar. Orele fiind determinate dupa cum se misca umbra unor obiecte. Mai tarziu a aparut clepsidra. Nu se stie un an exact cand a aparut primul ceas, dar se stie ca a aparut prin 1300. Primul ceas public fiind facut si ridicat in Milano, Italia in anul 1335.

Stim ca timpul se scurge clar si uniform, dar fiecaruia dintre noi ni se pare ca timpul trece total altfel, ganditi-va cat de repede trec orele de engleza pentru Dana, si cat de greu trec orele de engleza pentru Flaviu sau pentru altcineva caruia nu ii place engleza asa mult, ca mine de exemplu:)) Teoria relativitatii spune ca daca atingi o tigaie incinsa o secunda ti se va parea o ora, dar daca stai cu persoana iubita, o ora ti se va parea o secunda.(e putin personalizata sa zic asa, da merge:)) )

Totusi, toata lumea stie ce este timpul si totusi nimeni nu poate spune ce este.

Idee de text pt afis

Iubesti vacanta,nu-i asa?

Ai amintiri frumoase care te leaga de clipele nemaipomenite petrecute in vacanta care tocmai a trecut?

Te invitam sa ne impartasesti cel mai semnificativ moment din vacanta ta ,surprins in cea mai frumoasa si expresiva poza.

Pentru a intra in concurs,acceseaza site-ul …. si adauga poza ta.

Pentru mai multe informatii,consultati elevii clasei a 10a A.

[si aici un citat despre fotografie sau arta..ceva]

Aliiiiiiiiiiiiiiiiiiin!

La multi ani,dragul nostru Alin!

Sa fii sanatos si sa ai bafta in tot ceea ce intreprinzi .

Kiss

Timpul.

Incep cu scuzele de rigoare pentru ca nu am mai scris pe blog de muuuult...
Va spun si motivul ... Intotdeauna am intrat ca sa vad ce ati mai scris voi si aveam muulte de povestit,dar renuntam repede,lasandu-ma furata de peisaj si de impresia ca nu ar fi interesant ce zic eu.

Eu azi am inceput sa-mi dau seama ca am avut o vacanta super odihnitoare si mi-am incarcat bine bateriile pentru clasa a 10a . Acum as spune ca a trecut repede,dar in unele zile,cand poate asteptam ceva sau pe cineva treceau ataaaat de greeeu! Cat despre modul in care mi-am petrecum vacanta,pot spune ca am lenevit in mare parte la inceput,cu toate ca-mi propusesem sa invat la mate,n-am reusit. Ma apuc imediat,nu-i problema. Asa,la mare am fost fara sa ma astept,mi-a facut cineva o surpriza. A fost fain,am avut niste revelatii pe acolo,petrecand timpul printre yoghini ! Apropo,acestia sunt niste oameni extraordinari,nici pe departe cum cred majoritatea oamenilor. Ma bucur ca am avut ocazia sa-i cunosc indeaproape si nu voi regreta asta.

Chiar,cred ca simtiti si voi la fel,nu-i asa ca aveti mai multa incredere in voi acum,in clasa a 10a? Nu mai suntem la fel de timizi,de speriati ca anul trecut.Mare lucru!

NU MAI STIU ce sa scriu,cred ca-s obosita,revin . Si daca n-o fac,va urez spor la invatat la mate copilasi,ca maine dam lucrare,nu?:*!

Ciao

Un minut care a tinut cat o ora de franceza din clasa a 8-a

*** Atentie! Urmeaza o povestire socanta (pentru mine). Cititi pe riscul vostru, respectiv monitoarele voastre. ***

Vineri, 3 septembrie

    ora 3 a.m. Dormeam

    ora 5 a.m. Inca dormeam.

    ora 6 a.m. Nu mai dormeam. Sforaiam.

    ora 8 a.m. Ma trezesc. Caut hainele si ma imbrac dupa ce ma spal. Cobor si ma sui in masina, alaturi de mama mea.

    ora 8a.m. si ceva Ajung la cabinet. Trebuie sa-mi fac analizele. Frica de ac? Nuuuu! (ia-l d-aici!!!)

    ora aproape 9 a.m. In cabinet:

-Stai intins pe pat sau stai pe scaun?

-Cum doare mai putin?

-Nu doare deloc.

-Daaaaaa! 

-Hai pe pat. (ma pun pe pat) Lasa capul jos! Nu te mai uita la mana!

-Ditamai acul ala intra in mine!?

-Treci pe scaun!

    ora nu mai conteaza 

Se fixeaza garoul.... Se cauta vena... Inca se cauta vena... Unde e vena? Sunt prea relaxat si prin puteri magice am ascuns vena. Nu scap. Scot castile. Le infig in urechi. Aleg melodia. Volum maxim. Nu mai aud nimic... in afara de melodie. Ma simt relaxat. Simt intepatura... Hmmm... N-a prea durut. Inca nu doare... Senzatii naspa. Se plimba acul p-acolo. Inca se plimba... Inca se plimba... Tot se plimba...

    dupa un minut

Pâc! Au scos acul. Sangele nu sare. Ma relaxez total. Am crezut ca inainte eram relaxat. Dar nu fusesem relaxat. Am simtit cum ma relaxez in tot corpul. Parca cand a scos acul ma depresurizasem. Aflu ca nu iesea sange de relaxat ce eram.

    acum

Inca ma trec fiorii cand ma gandesc si scriu. Cel mai lung minut pe care l-am trait. A tinut la fel de mult cat ora de franceza din a 8-a. Diferenta e ca acolo ma lua somnul, aici mi se lua sange. Tot cu luatul...

let's dance!

Dupa cum stiti azi a fost spectacolul acela de muzica simfonica unde a dansat si Mada :). A fost dragut si aglomerat, la un moment dat il zarisem pe Octa si pe parintii lui, dar erau prea departe ca sa mergem sa ii salutam, trebuia sa deranjam prea multa lume, si asa am fost injurati pentru ca ne-am cam bagat in fata :D.

Mada a dansat foarte frumos, avea o rochie albastra frumoasa, nu era de printesa [imi inchipuiam ceva cu multe volane si crinoline, super incarcata, dar asta chiar era frumoasa, nu stiu de ce se plangea mada :P].

Trebuie sa recunosc ca sunt un pic geloasa pe ceea ce face Mada, mi se pare foarte frumos sa stii sa dansez un vals sau orice dans de societate. Asa ca bravo tuturor dansatorilor!

bun venit toamna

buna dragi colegi :*

ce faceti? mai e atat de putin pana la scoala! ultimu' week-end de libertate!

am mai scris intr-o seara in ideea de a posta pe blog, doar ca s-a luat curentru si nu stiu de ce nu s-a salvat si m-am lasat pagubasa....

pff a trecut si vacanta! nu-mi vine sa cred cum au zburat 3 luni pe langa noi, asa, pe nesimtite!

asta a fost prima vacanta de "licean" si trebuie sa recunosc ca mi-a placut! am iesit cu oameni cu care nu ma gandeam inainte sa am vreo tangenta, mi-am facut prieteni noi, am petrecut diminetile gandidu-ma cu fericire: "maine e miercuri si nu va trebui sa suport 2 ore de fizica!", serile de joi au devenit seri de karaoke, desi nu am cantat niciodata am fost prezenta cam in fiecare joi in deane's in ultima vreme :)).

din pacate insa toate acestea s-au dus si acum tot ce speram este sa nimerim profesori buni la franceza, engleza si istorie, sa trecem cu bine peste orele de fizica, sa supravietuim la cele de mate, sa nu primim teste de lectura la romana [:D], sa nu primim prea multe teme [in general], sa ne dea bine programele la info, sa nu incurcam continentele la geografie, sa nu confundam cainele cu pisica la bio, sa fie intelegator domnul bondar si anul asta cu noi, sa nu mai luam note mici la logica din pura neatentie, sa fie domnul goian la fel de deschis la discutii ca si pana acum, sa fie pauzele mai lungi [vise] si sa... SA NE DISTRAM!

nu sper prea multe, nu? :-?. asa credeam si eu!

Eforie Sud de data asta:)

Aici sunt 3 poze de la examen; eu eram primul, iar restu' veneau si ma atacau pe rand:))

(o sa pun poze mai spectaculoase cand o sa le primesc, teoretic trebui sa se fi facut:D)

Ce mai face lumea? Se cam duce vacanta, adica s-a cam dus deja:(

Eu azi m-am intors de la mare, am mai dat o tura asa ca imi era dor de ea:))

Am fost in cantonament. A fost super super tare. M-am distrat incontinuu, cred ca si in somn radeam:)) Vremea a fost cam infecta dar nu am lasat-o sa ne opreasca sa ne distram.

Drumul spre mare, l-am facut cu un microbus dinala de 17 locuri, stateam toti inghesuiti in el, mai putin eu, care stateam langa sofer, eram acolo copilot:)) Ala era cel mai tare loc, aveam aer conditionat din plin si loc sa ma misc cum vreau. Am avut noroc sa prind locul acela pentru ca am intarziat,restul asezandu-se cat mai in spate:)) (e bine sa mai si intarziem cateodata:D )

Cum am ajuns la mare, am plecat pe plaja, afara era cam frig, dar nu conta, am mers sa facem o baie; erau valuri mari, ne-am jucat vreo jumate de ora in ele, apoi am iesit si am jucat un fotbal pe plaja sa ne incalzim:))

'

In prima seara am mers la un restaurant sa mancam si ne-am asezat noi la masa, am inceput sa radem acolo si sa ne simtim bine; asteptam cu nerabdare mancarea, eram rupti de foame. Vedem ca vinee =P¬ mamaliga cu smantana. iaacs:)) Din 6 pers cate eram la masa, doar 2 au mancat:)) Eu deja ma gandeam la o shaorma mare de tot. Unu din colegii de la masa, a zis ca el mananca ca ii e foarte foame; si a inceput sa bage in el mamaliga cu smantana, si a mancat colegu' 3 portii, se umflase de tot cu deaia:)) Si cum termina a 3-a portie vin ospataritele sa ia farfuriile si ne aduc altele, cu cartofi prajiti si o pulpa mare de pui bine prajita. Cand am vazut ce fata a facut colegul care era plin cu mamaliga nu am mai putut sa mananc, am ras de a durea burta si simteam ca nu imi ajunge aeru' =)) Colegul s-a mai chinuit el ceva sa mai manance ceva din pulpa aia dar nu a reusit sa manance prea mult:)) Noi restul am mancat tot din farfurie:))

Dupa jumate de ora, colegului ii era o foame de nu mai putea, pentru ca mamaliga aia nu prea tine de foame si am inceput sa facem mijto de el:))
'

Intr-o seara la masinute busitoare cu inca 7 colegi si antrenoru' ne-a spus sa venim intr-o ora inapoi, da' am zis ca face mijto de mine, ca niciodata nu mi-a zis sa ma intorc asa repede si nu l-am luat in seama si dupa vreo ora jumate ceilalti colegi s-au dus la hotel, eu am zis ca mai raman putin in club sa ma zbengui un pic:)) nici nu intru bine in club ca primesc 2 mesaje sa vin cat de repede pot eu la hotel ca antrenoru' e nervos rau. Pfff, am fugit de se ridica prafu' in spatele meu, am sarit peste tufe sa scurtez drumu', era sa ma calce masina:)) si am ajuns la hotel, antrenoru' nervos ca naiba, s-a luat un pic de mine si m-a trimis la culcare, la 11 si ceva, imi venea sa ma impusc ca am ratat o seara:)) Si drept pedeapsa ca am intarziat am trebuit sa alergam 30 de minute pe scari incontinuu, daca se oprea cineva primeam toti inca 5 minute in plus:)) Eu eram speriat ca era posibil sa ma pedepseasca mai rau si sa nu ma mai lase sa dau examen de tresa neagra, nu imi era mie de nu stiu cate scari, pentru ca antrenoru' ne-a invatat ca corpul rezista, psihicul nu, asa ca mergeau scarile usor:)) Si nu stiu cum i s-a parut antrenorului ca m-am oprit eu si am mai primit 5 minute:)) am urcat si coborat 2700 de scari in alea 35 de minute, dar mai puteam:)) Dupa atatea scari nu mai aveam talpa la tenesi:)) Dupa ce am bagat pe scari, mi-a zis ca pot sa dau examen, eram relaxat total:)) Si seara, in aceeasi zi cu scarile, am dat si examenul, care mi s-a parut destul de usor, desi ma asteptam sa fie greu, dar nu a fost greu deloc, mi s-a parut ca a trecut si repede, l-am terminat si fara prea multe vanatai:)) Dupa examen am mers, cum era normal, sa sarbatorim. Ne-am dus in club, acolo am stat toti cam pana pe la 12 si dupaia am mai ramas cu inca 2 colegi pana pe la 2 jumate. Antrenorul era uimit ca inca mai puteam sa dansez dupa atatea scari se examen:))

'

Drumul spre casa a fost parca mai scurt decat la dus:). Mosuletu' care conducea era cam naspa, ca nu vroia sa ocoleasca si el 5 km acolo sa mergem pe drum foarte frumos asfaltat; mergeam pe un drum de ne amesteca tot in noi. La un moment dat radeam de nu mai puteam ca incepuse sa i se dezmembreze bordu', ii cadeau butoanele alea, casetofonu' iesea afara, torpedoul se tot deschidea, husa aia din juru schimbatorului de viteza iesise de tot:))

Mai scrieti si voi cate ceva din vacanta :D

...continuare

Intr-adevar Costinestiul a fost cea mai buna parte din vacanta noastra (si va spun acum, aproape de sfarsitul vacantei), insa nu putem ignora nici excursia organizata de Doru, excursie in care am fost impreuna cu Octa, Dan si Istoc.

Traseul pregatit de Doru a fost: Bratislava, Brno, Praga, Dresda, Karlovy Vary, Berlin, Cracovia. Inca de la inceput pot sa va spun ca Praga si Cracovia mi-au placut in mod deosebit. Intr-adevar m-am simtit bine din toate punctele de vedere in aceste doua locuri, in timp ce Berlinul...m-a cam dezamagit. Parca este prea mare, parca este neorganizat (inca nu stiu care este centrul...inca cred ca are mai multe), nici cu metroul nu era prea usor sa te descurci (in special faptul ca cele mai ieftine bilete, erau cele de 5 persoane/zi..ceea ce insemna ca eram legati toti unul de altul sa facem acelasi lucru...ceea nu era asa de usor, gandindu-ne ca grupul nostru nu era format din fix 5 persoane, ci ori din 6, 7 poate chiar 8...), cazarea a fost cea mai neconfortabila dintre toate, iar stilul nemtesc de a te controla de fiecare data cand platesti cu cardul (ma puneau sa le arat ID card-ul, imi verificau semnatura) ma facea sa ma simt ... parca urmarita si verificata la fiecare pas daca sunt sau nu in relatii bune cu legea.

Dresda m-a ului cat de curata era si cat de ordonata...parca era o bijuterie. Bineinteles stiind ce dezastru a fost acolo in anul 1945 (cand practic a fost "stearsa de pe fata pamantului"...cum se exprima unii, in urma bombardamentului care a avut loc la acea data) nu poti sa nu fii uimit de fatada lui de acum...un oras exemplu.

Brno a fost o vizita obositoare deoarece nu am stat peste noapte, iar Doru a programat multe vizite ptr o singura zi.

Praga ne-a oferit posibilitatea de a vizita singuri multe muzee si obiective turistice fooarte interesante, printre care si Muzeul de ciocolata si Muzeul torturii, Turnul cu ceas, Cartierul evreiesc, am fost chiar si la un spectacol de opera tare interesant si placut.

La intoarcere eu m-am oprit la Cluj, unde am fost cu mama, fratele si verisoara mea la concertul Iron Maiden. Un concert bestial. 30 000 de oameni adunati intr-o parcare de mall ca sa asculte o muzica cu adevarat de calitate. Am ascultat in deschidere cateva melodii binecunoscute ale celor de la Crago, iar aparitia formatiei ptr care ne-am strans cu totii acolo ne-a indus pe toti intr-o stare de delir, de extaz, de uimire, de fericire ca esti acolo, de mandrie ca ai avut buna inspiratie de a plati acel bilet (care si-a meritat toti banii). Am incercat si eu celebra miscare din cap...cea specifica rockerilor...si credeti-ma...II INTELEG in totalitate. Altfel simti muzica, altfel o intelegi facand acel gest. Plus ca ... te simti "de-al lor".

A fost o vacanta plina de evenimente, plina de experiente placute, dar... COSTINESTI RULZ:p :)) acolo unde au fost TOTI de fata si am facut TOTUL impreuna:)

Va pup

Si mi-e dor de voi:)

>:D<

stire de ultima ora

billy nu mai are aparat dentar :D. si va zambeste cu zambetul lui ff frumos si va pupa :*.

Poze de la mare:D

Nu stiu ce manelist e asta, intrebati-o pe Zogo:))

Poze la gramada:)) Noaptea, adica seara, nu era chiar asa tarziu in noapte:))

Asta cica e ingineria lu' Octa, ca nu curgea apa la chiuveta si treabea sa se spele pe dinti si sa faca tot cu dusu' si nimeni nu s-a gandit sa puna dusu' asa ca si cand curge apa la robinet, noroc cu Octa=))

Dupa ce ca era cald rau de tot in camere, ca eram in mansarda, mai stateam si o gramada in camera, in camera aia isi uscau toti parul cu feonul care mai facea si ala o caldura incredibila, bine eu nu prea aveam ce usca cu feonul, mie imi ajungea un prosop micut:))

Ceva poze de prin camere:D

Aici e Zogo intr-o dimineata pe plaja:))

Pe plaja :>

Ce sa mai zic, ne prosteam si noi=))

Aici dormeam un pic, cu telefonu in mana, ca nu ma puteam desprinde de el:)) Dupa atatea nopti nedormite, mai dormeam si pe plaja, si dormeam asa intr-o parte, ca cica pe laterale asa nu eram bronzat:))

Aici jucam table, nu mai stiu daca am pierdut sau am castigat, dar sunt sigur ca daca am pierdut, m-am ofticat atunci:))