sâmbătă, 18 septembrie 2010

o zi perfecta

descrierea unei zile perfecte:
sa te trezesti pe la 10, 11, sa ai toate temele facute si o zi intreaga libera in fata. afara vremea sa fie rece, sa simti frigul cum iti intra in oase! sa te dai cu greu jos din pat, sa fii in tricou in timp ce te uiti pe geam si vezi lumea infofolita cu cat mai multe haine. deschizi jaluzelele, astfel incat camera se umple de lumina. te duci in bucatarie, iei un mic dejun linistit (fratele e de mult la joaca, parintii la servici), cel mai probabil compus din cereale cu lapte. te duci in camera, deschizi netu', mai citesti un mail, mai dai un comm pe facebook. dupa ce te saturi si de asta te apuca harnicia asa ca faci un pic de ordine prima camera, dar numai un pic, ca ce e prea mult strica, se stie! mergi, faci un dusulet, te hotarasti sa iesi in oras.
iti suni prietenii, toti se plang de vremea rece si iti spun "nu sunt nebun sa ies pe o vreme ca asta!". plang dupa vara, saracii. dupa ce ai sunat toata agenda la rand te resemezi si te gandesti ca va fi o zi petrecuta cu tine si gandurile tale.
deschizi larg usa dulapului si apare "enigma zilei" (ca tot citesc engima otiliei): cu ce sa te imbraci. dupa o ora, doua de probabat si combinat haine ramai la prima alegere: o rochita, colanti, cizme si palton 3/4.
pff gata acum, incepe proba de viteza, adica fuga dupa autobuz (normal daca ai stat jumatate de ora sa te hotarasti ce esarfa sa iei, in loc sa pleci din timp ca sa nu mai fugi dupa autobuz, iar). in difuzoare se aude, normal, super fm. asa ca apucate si desfati cablurile incurcate de la casti si asculta hmmm... da, dido! sau snow patrol. se pliaza perfect zilei. intre timp va trebui sa te faci sa nu auzi apelativele care iti sunt adresate de catre smecherasii din spatele autobuzului.
ajunsa in sfarsit in oras te duci direct spre librarie. de preferinta in carturesti pentru ca e mai mare, angajatii nu stau dupa tine si mai au si articole de la "casa de ceai". dupa 2 ore de rasfoit carti, citit descrierile si recomandarile de pe spate, uitat la preturile exagerate inscriptionate pe coperta, ai reusit sa gasesti una mai interesanta, la un pret cat de cat acceptabil (plus ca e o carte, nu bluza, bratara sau ceva despre care parintii ar putea spune "numai prostii iti cumperi toata ziua!"). Doamne cat de minunat este sa stai pur si simplu si sa iti pierzi timpul printre carti! pentru ca trebuie sa recunoastem ca asta inseamna pierdut de timp, pentru ca practic nu citesti nimic concret. cand o sa fiu mare si bogata o sa imi cumpar odata la doua saptamani cate o carte, insa numai dupa ce am stat ore bune intr-o librarie sa ma hotarasc ce carte sa fie.
in drum spre casa treci si pe la raftul de ceai. dupa lungi cugetari te hotarasti sa alegi un ceai mai dulceag, ca sa mai indulceasca atmosfera aspra de afara.
gata si cumparaturile! si e de abia ora 3 p.m. parca nu te-ai duce acasa. mai incerci odata la prietena care parea ca ezita cel mai mult. da! ai reusit sa o convingi sa nu mai lancezeasca in casa, sa iasa afara, sa simta ca traieste! te hotarasti sa o astepti in cafeneau ta preferata, sa inaugurezi noua achizitie aleasa cu grija, cartea.
a ajuns in sfarsit! urmeaza o prelegere despre cat de frig si urat e afara (total gresit, este vremea perfecta) si despre cat de mult mai e pana la vara (ce bine!). pe urma un cocktail facut din ultima barfa, o discutie despre carti, povestirea ultimului film vazut, planuri de viitor (unde si cand ne mai intalnim cu gasca) si un cappuccino cald. ce poate fi mai placut?
urmeaza o scurta plimbare, apoi ajungi iar acasa unde e musai sa incerci noul ceai. feresti jaluzelele de la usa de la balcon, te asezi comod pe perna supradimensionata, privesti prin geam lumea de afara, savurezi noul ceai, savurezi noua carte, savurezi clipele fara stres (bine ca nu ai mate maine!).
dum dum dum! (in loc de cioc cioc cioc). e razvan, "bate" la usa, insa nu e foarte sigura intentia lui: de a darma usa sau doar a se face anuntat? "lau, a zis mama sa vii jos, la masa". un mod perfect de a incheia o zi perfecta, masa alaturi de familie.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu