vineri, 31 decembrie 2010


Cand ceasul o sa bata ora 12,ganditi-va cu bucurie la toate lucrurile frumoase pe care le-ati facut in anul precedent si tindeti la mai mare!La multi ani si tot ce va doriti!

vineri, 24 decembrie 2010

Sarbatori fericite!


Suntem in Ajunul Craciunului si ma pregatesc sa impodobesc bradul.M-am gandit sa va urez sarbatori fericite,pline de bucurii si impliniri si sa va distrati cat mai mult si sa va incarcati bateriile,si nu in ultimul rand,un mos bogat!La multi ani!
Va pup:*

miercuri, 22 decembrie 2010

Sarbatori fericite!


    In sfarsit a venit si vacanta ca ma plictiseam sa tot numar zilele incapatanate. O sa ajung curand acasa ,dar inainte de asta mi-am amintit ca nu v-am spus tuturor "Craciun fericit!" . Sper ca o sa fiti fericiti alaturi de cei dragi voua. 

"De Craciun ,toate drumurile duc acasa."(Marjorie Holmes)


duminică, 19 decembrie 2010

Am revenit:)

A trecut ceva timp de cand nu am mai scris pe blog pentru ca nu prea aveam idei despre ce sa scriu. De Mos Nicolae eram racita destul de rau si nu puteam sa ma ridic din pat nici ca sa aprind calculatorul. Dupa cum stiti am racit destul de rau. Am stat acasa 5 zile si cand mama a vazut ca nu-mi scade temperatura a zis sa ma duca la spital :|. Cand am auzit de spital am inceput sa ma rog de mama sa nu ma duca dar tot nu am convins-o. Pana la urma am mers. Ma rugam sa-mi spuna ca nu am nimic si sa-mi dea drumu acasa, nu sunt eu atat de norocoasa. Am fost si mi-am facut radiografie si cand am primit rezultatul, pe "poza" aparea o pata alba pe plamanul drept. Mi s-a parut mie ca e ceva ciudat dar tot mai speram sa plec acasa. Cand am ajuns la urgente cu radiografia s-au consultat 2 doctorite in privinta ei si au decis ca am pneumonie si ca e mai bine sa raman cateva zile in spital :|. Cand am auzit ma simteam mai rau decat inainte, dar nu aveam nimic de facut....trebuia sa ma internez asa ca am ramas. Cand am ajuns in salon(dupa ce mi-au facut fisa de internare) am inceput sa ma instalez pe acolo. Aveam in camera 2 "colegi de suferinta" de-o seama cu mine o fata din Unirea si un baiat din Mesota. Mi s-a parut interesanta coincidenta : Saguna, Mesota, Unirea :D. Dupa cateva minute in care am apucat sa fac cunostiinta, a trebuit sa merg in salonul asistentelor unde mi se lua o proba de sange si mi se baga o branula in mana. Cum nu prea bausem lichide in aceea zi (nu-mi trebuia nimic cand am auzit ca ma internez) a fost nevoie de vreo 2 asistente care sa traga de mana mea pana a iesit putin sange :)). Cand am primit primele injectii in branula mi se parea destul de ciudat dar dupa primele 4 seringi ma obisnuisem. Era nasol programul cand venea cu injectiile, pefuziile, pastilele etc. : asistentele veneau la 5 dimineatza si 5 dupa-amiaza si la 11 seara si 11 dimineata. Cand iti era somnul mai dulce se gasea o asistenta care venea cu o tavita plina la tine. Dupa ce treceau prin toate saloanele trebuia sa ai nervii de otel. Bebelusii incepeau sa tipe si sa planga si copii in jur de 2-5 ani incepeau sa urle: "Vreau acasa", "Vreau la mami", "Mami du-ma acasa". Totusi am avut noroc ca m-am nimerit in salon cu 2 persoane de aceeasi varsta deoarece am avut cu cine sa vorbesc si nu m-am plictisit atat de tare.Cat timp am stat in spital am invatat sa joc septica :)). Dar colegii de camera au fost externati inaintea mea cu 3 zile si dupa aceea a trebuit sa stau in camera cu o mamica cu un copil de 2 ani. A fost destul de bine, numa ca m-am plictisit de moarte. Tot ceea ce puteai face in spital era sa dormi, sa mananci, sa asculti muzica, sa vorbesti la telefon. De dormit nu prea puteai din cauza tipetelor dar si atunci cand era liniste nu puteai din cauza caldurii. Era foarte cald in saloane. In jur de 26-30 de grade la orice ora. Geamul nu puteai sa-l deschizi pentru ca imediat te lua frigu si te lua mai rau raceala si pe hol nu puteai sa stai pentru ca puteai sa iei o viroza sau o raceala. Singurele dati cand ieseam din salon era cand mergeam lasa masa si cand mergeam la baie. Mancarea.....din cauza injectiilor pe care le faceam nu aveam voie sa mananc cu sare :|. Mancarea din spital nu era rea dar eu cum nu aveam voie sare aveam impresia ca nu are niciun gust. Nu am prea respectat eu asa bine regimul pentru ca ma rugam de mama sa-mi cumpere pizza sau orice altceva ce vroiam si nu putea sa ma refuze :)). Am descoperit si ce se intampla daca mancam sare......ma umflam :)). Dupa ce mancasem niste covrigei cu sare am descoperit ca am degetele mai groase si nu stiam ce se intampla :)). Era ciudat......m-am chinuit 10 minute sa-mi scot inelul de pe deget :)). Dar efectul trecea foarte repede 2-3 ore. A fost urat in spital. Nu am mai fost internata niciodata pana acum si cand m-am trezit acolo singura mi s-a parut ciudat. Da, venea mama in fiecare zi la mine dar tot era ciudat si spitalele romanesti lasa de dorit. Geamurile nu erau izolate bine si intra frig pe langa ele, era mucegai pe pereti, erau saloane de cate 2-3 pacienti dar erau si de cate 6 si se putea lua foarte usor o viroza. Da stiu ca din cauza mea am ajuns acolo, (a avut mama grija sa-mi repete in fiecare zi poate si de cate 2,3 ori) dar data viitoare o sa fac tot posibilul sa nu mai am nicio legatura cu spitalele. Si acum urmeaza sfaturile ca sa nu ajungeti si voi in spital :) : imbracati-va foarte bine atunci cand iesiti afara, aveti grija sa nu va udati la picioare si sa nu va inghete, nu iesiti tranpirati in frig si cel mai important ascultati de parinti cand va zic sa nu faceti acel lucru. Stiu ca suna ca teoriile pe care vi le spun parintii, dar au si ei dreptate in felul lor :)). Am auzit si eu teoriile astea si inainte sa intru in spital, si cat am fost in spital si o sa le mai aud multa vreme..... Dar e mult mai bine sa aveti grija de voi decat sa ajungeti unde am fost si eu. Preferam sa dau 7 lucrari pe zi timp de o saptamana decat sa fi stat in spital. Nu doresc la nimeni sa ia injectii si perfuzii.....e naspa. Cum mi-a zis mama: "Sanatatea e cea mai importanta. Nu poti sa faci nimic daca nu esti sanatos". Avea dreptate. Deci sa aveti grija de voi.

Vreau sa le cer scuze Ralucai si Laurei pentru ca nu am reusit sa fac prea mare lucru pentru chestionarul de la educatie antreprenoriala. Nu m-am simtit deloc bine si imi cer scuze ca nu v-am putut ajuta dar o sa-mi iau revansa la urmatorul proiect.

Imi pare rau ca nu am fost in excursie la Sibiu :( dar in urmatoarea excursie voi fi si eu prezenta. Sper ca va fi cat mai curand :). Ce ziceti doamna diriginta, cand mai planuim o excursie :D?

Maine o sa vin si eu la scoala. Abia astept. Probabil o sa ziceti ca am innebunit dar prefer sa vin la scoala decat sa stau intr-un pat de spital :). Chiar daca am stat 8 zile parca am stat cateva decenii :)).

Ne vedem maine :*.

vineri, 10 decembrie 2010

B4 A doua noastră excursie

Dacă Laura zice într-un dintre postările ei că nu am mai scris demult ... eu nu o să mai zic nimic. Tocmai mi-am dat seama ce parolă aveam la contul ăsta și m-am gândit, motivată de un e-mail trimis de dirigintă acum ceva timp, să mai scriu și eu pe blogul ăsta uitat de mine.

Scriu înainte de excursie ca să nu mai fiu nevoită sau obligată să scriu despre Sibiu. Mie îmi place Sibiul - orașul meu preferat din țară după Brașov bine încă nu am vizitat la viața mea Iașul și nu mai țin minte exact cum era Clujul... și îmi mai plac și alte orașe...

Gata ... nu mai am inspirație ... se pare că va trebui să mai aștept 6 luni ca să am ce scrie :)

Nerding Nemo aka Ralu

duminică, 5 decembrie 2010

Mos Nicolae


Si daca tot este Ajunul lui Mos Nicolae si ne-am lustruit cu toti cizmele...m-am gandit ca ar fi dragut sa aflam povestea lui, dar si cum il asteapta copiii peste hotare.

"A fost odata ca niciodata un nobil, bun la inima, ce avea trei fete, dar a carui sotie a murit, lasandu-l prada deznadejdii. Dupa ce si-a pierdut toti banii investindu-i in inventii nefolositoare, a fost nevoit sa-si mute familia in casuta unui taran. Cele trei fete trebaluiau toata ziulica gatind bucatele, carpind straiele si curatind cascioara. Cand le-a venit timpul de maritis, nimeni n-a vrut sa le ia, pentru ca nu aveau nici un fel de zestre. Tatal lor isi petrecea zilele chinuindu-se sa gaseasca o solutie si plangand amarnic pentru neputinta lui si nefericirea fetelor.
Intr-una dintre seri, dupa ce fetele si-au terminat treaba, au agatat sosetele proaspat spalate pe semineu la uscat, apoi s-au dus la culcare. In acea noapte Sfantul Nicolae, stiind despre disperarea tatalui, a trecut pe la casa lor si…uitandu-se pe fereastra, a vazut sufrageria goala si sosetele atarnand la uscat. A luat trei pungi cu galbeni pe care le-a aruncat pe rand in cosul casei, umpland in acest fel trei dintre sosete. A doua zi de dimineata, nu mica a fost surpriza fetelor, cand au gasit in sosete indeajuns de multi bani pentru maritis. Ceea ce l-a facut fericit si pe iubitorul lor tata, care a trait multi ani in veselie si indestulare."

La noi, de Mos Nicolae, copiii cuminti primesc, pe langa dulciuri si jucarii, o legatura de nuieluse frumos colorate, iar cei mai putin cuminti primesc o nuielusa adevarata care sa le aminteasca de o eventuala pedeapsa. Ideea de mos care aduce daruri copiilor a aparut in Scandinavia, cu multe mii de ani inainte de Hristos. Vikingii aveau un zeu, Odin, care calatorea prin toata lumea, in timpul iernii, calare pe un cal cu opt picioare, oferind daruri celor buni si pedepsindu-i pe cei rai.

La crestinii din Republica Ghana, mosul care aduce daruri vine din jungla, in timp ce in Hawaii el coboara din barca. In districtul german Berchtesgaden, 12 tineri imbracati in paie si avand masti care reprezinta animale danseaza in urma Sfintului Nicolae, sunand din talangi. Dupa ce ofera daruri fiecarei case in parte, tinerii dau gazdele afara facandu-se ca le bat, un fel de pedeapsa simbolica pentru eventualele rele savarsite. Si in Germania, Sfintul Nicolae vine cu un aghiotant care poarta nume diferite. Sfintul Nicolae are aici un sac in spate si un bat in mina, in timp ce aghiotantul este o fiinta inspaimantatoare.
In Danemarca, cel care aduce daruri cara un sac in spinare si este purtat de reni. Copiii pregatesc o farfurie cu lapte sau o budinca de orez, in speranta ca aceasta va fi mancata de elfi, personaje despre care se crede ca il ajuta pe aducatorul de daruri. Polonezii cred ca darurile vin de la stele, in timp ce ungurii spun ca ele sunt aduse de ingeri.

In Franta, copiii isi aseaza pantofiorii in fata semineului. In Olanda copiii isi “captusesc” pantofii cu fan si nu uita sa puna si un morcov pentru calul “mosului”. In Ungaria prichindeii isi lustruiesc cu ravna incaltarile inainte de a le aseza langa usa sau pe pervazul ferestrei. Copiii din Italia isi lasa pantofiorii afara in noaptea de 4 spre 5 ianuarie, noaptea Epifaniei, pentru “La Befana”, vrajitoarea cea buna. In Siria, cadourile vin cu o camila tanara in data de 6 ianuarie. In Spania cei mici primesc cadourile in ianuarie de la “Cei Trei Regi”.

Alt speech motivational, in interpretarea lui Al Pacino

http://www.youtube.com/watch?feature=player_detailpage&v=m_iKg7nutNY

Clip motivational

Fara nici o legatura cu spiritul Craciunului m-am gandit sa pun pe blog un clip motivational pe care l-am vazut zilele astea.

Legenda bradului de Craciun



Ca tot suntem la capitolul sarbatori,m-am gandit sa va prezint una din legendele bradului(care mi s-a parut mai interesanta).
Cu mult timp inaintea crestinitatii, pomii si plantele care ramaneau verzi peste iarna, aveau o semnificatie speciala. Oamenii obisnuiau sa atarne crengi deasupra usilor si ferestrelor, pentru a-i feri de spiritele rele, vrajitoare, fantasme si boli.
"Demult, tare demult, cand picioarele sfinte ale Domnului Iisus mai paseau pe acest pamant, s-a iscat din senin o furtuna, cum nu se mai pomenise. Grindina era cat oul de porumbel, vantul smulgea pietrele din loc, iar cerul se intunecase ca la venirea noptii, macar ca era miez de zi.

Iisus Hristos si Sfantul Petre tocmai se aflau atunci pe drum, la marginea unei paduri si au cerut adapost copacilor, care insa se ascundeau, care mai de care mai zgribuliti si mai infricosati. Mandrii stejari si fagi nu au vrut sa-i primeasca la adapostul lor, pentru ca abia isi puteau pazi frunzisul bogat de urgia cerurilor - unde sa-i mai adaposteasca si pe cei doi calatori? Merii si perii au spus ca trebuie sa-si apere fructele, salciile si plopii s-au facut ca nu-i baga in seama si au tacut.

Dintre toti, doar bradul s-a invoit sa le ofere adapost. El a spus: Fructe mandre pe care sa le apar nu am, frunzisul meu e facut din ace ascutite care nu se tem de grindina, oamenii ma ocolesc si ma socotesc nefolositor, dar daca vreti sa-mi cinstiti acoperamantul cu prezenta voastra, eu va voi primi cum voi sti mai bine si am sa invelesc trupurile voastre cu ramurile mele dese.

Zis si facut. Domnul Iisus si Petre au fost paziti cum nu se poate mai bine de bradul cel vrednic. Apoi, furtuna s-a oprit, iar soarele a rasarit din nou, mandru pe cer.

Atunci, iesind din adapostul cetinei, Iisus cuvanta astfel catre brad: Dintre toti copacii, tu, bradule, ai fost cel mai vrednic, iar eu, prin voia Tatalui Meu, te voi rasplati. Fie ca de azi inainte, iarna, tu sa nu-ti mai lepezi frunzisul ca ceilalti copaci, ci sa-l pastrezi vesnic. Apoi, fie ca acele tale intepatoare sa capete o mireasma care sa-i bucure pe oameni, sa le dea putere si sa le vindece bolile, astfel incat ei sa te pretuiasca cum se cuvine. Cat despre lipsa ta de rod, fie ca in miez de iarna, cand toate fructele pamantului se vor fi terminat, oamenii sa te impodobeasca si sa puna pe ramurile tale toate bunatatile, iar atunci cand se vor strange in jurul tau, ei sa se gandeasca la Mine, pentru ca tu esti copacul cel mai drag Mie.

Numai ce zise acestea si Cel Sfant disparu, impreuna cu Petre, intr-o geana de lumina. A ramas in padure insa bradul cel falnic, cu darurile sale nemuritoare, precum si aceasta poveste murmurata de frunzisul copacilor, infiorati de minunea Dumnezeiasca".

Take a chance!


Am gasit un citat foarte dragut pe care as dori sa il impart cu voi:)Acesta suna in felul urmator si cred ca ar trebui sa ne reprezinte uneori:
"Trust your heart if the seas catch fire and live by love though the stars walk backward"(E.E Cummings)

sâmbătă, 4 decembrie 2010

De Crăciun

OOO, ce frumos, vine Moş Crăciun şi Moş Nicolae, cadouri, colinde, zăpada, sarmale, caltaboş şi toate lucrurile care se fac în această perioadă. Mie nu îmi place Moş Nicolae, de ce mi-ar plăcea, Moş Nicolae e fratele mai mic a lui Moş Crăciun, care e mai zgârcit, îmi aduce nişte dulciuri pe care dacă mă rog un pic de părinţii mei mi le cumpără ei. Şi ce mă mai enervează la Moş Nicolae, e că dacă nu sunt cuminte îmi aduce o nuia. De ce să îmi aducă o nuia, ce, tata nu are curea, mama nu are lingură de lemn? De ce să le aducă Moş Nicolae instrumente noi cu care să mă bată dacă nu sunt cuminte? Şi de ce vine şi îmi pune dulciurile sau nuiaua în bocancii forate bine lustruiţi, că dacă nu sunt foarte bine lustruiţi nu poate să îmi pună dulciurile acolo că îi e scârbă de noroi sau nu ştiu exact, dar oricum, de ce le pune în bocanci şi nu vine să mi le dea în mână, cum face Moş Crăciun, deşi şi el mai pune cadourile sub brad, ce, e prea urât, are bube pe faţă, nu are haine, iar atunci copiii s-ar speria de el? Moş Crăciun e cel mai tare.



De Crăciun peste tot se aud colinde, nimeni nu mai ascultă manele, rock, jazz sau alte genuri muzicale, toată lumea ascultă numai colinde. Iar copiii merg la colindat în speranţa că mai fac şi ei un bănuţ să îşi cumpere ceva. Când eram mic mergeam şi eu, deşi eu niciodată nu prea am făcut bani mulţi şi nici măcar nu mă distram. Mergeam cu un prieten din uşă în uşă, sunam la o uşă, linişte deplină,auzeam paşi, pe care persoana de după uşă încerca să îi facă astfel încât să nu se audă, se uita pe vizor şi zicea în şoaptă: colindatoriii ! linistee! Şi nu ne deschideau uşa, de parcă dacă făceau gălăgie şi îi auzeam că sunt acasă strigăm: băăă, aici sunt acasă, veniţi, ăştia nu vor să îl primească pe Hristos! De Crăciun toată lumea e acasă şi nimeni nu e acasă. Mă mai trimiteau părinţii la rudele apropiate să le colind. Le dădeau telefon înainte şi le ziceau: vedeţi că vine Billy să vă colinde. Mergeam, sunam la uşă, deschideau, iar apoi începeam să colind, evident după întrebarea: primiţi cu colindul? iar rudele răspundeau: dea, normal că nu puteau să zică NU! Şi începeam să îi colind, apoi ei se plictiseau şi plecau iar eu ziceam: heei, aici colindă un om, nu latră un câine! Apoi veneau îmi dădeau nişte bani şi plecam la următoarea rudă, unde povestea era la fel.



De Crăciun fiecare femeie face tradiţionalele sarmale. Sarmale mici, mari, în varză murată, în varză normală, în foi de vită, puse la congelator din toamnă să nu cumva să nu aibe să facă de Crăciun sarmale în foi de vită. Nu există casă în care să nu fie sarmale. Mă gândeam, oare de ce se fac sarmale? Oare pentru că lumea tăie de Crăciun porcul şi au multă carne de porc? Dar atunci de ce nu fac mititei, că şi ei sunt la fel de tradiţionali.

De Crăciun se împodobeşte minunatul brad cu tot felul de globuri, globuleţe, ghirlande şi beculeţe de toate culorile şi cel mai important, se pun bomboane în el. Bomboanele din pomul de Crăciun mi se par geniale. Mă cam enervează că eu nu le-aş mai bune în brad, de ce să mă chinui să le iau din brad să le mănânc când pot să ţin foarte frumos cutia cu bomboane lângă mine şi să mănânc? Dar mama îmi spune să le agăţ în pom şi le agăţ, doar de Crăciun trebui să fim ascultători. Nu prea îmi mai place când trebuie să dau cu aspiratorul pe sub brad după câteva zile după ce l-am împodobit, acesta începând să se usuce şi să se scuture. Dar pentru acel miros de brad natural merită să dau cu aspiratorul şi să mă chinui să nu mananac toate bomboanele din el odată.

Si cam asta este de Crăciun, cea mai minunată sărbatoare a anului :)




Intre timp am mai cautat niste poze dragute cu niste brazi.Se spune ca bradul sau pomul de Craciun nu trebuie sa lipseasca din casa omului in timpul sarbatorilor de iarna,la fel si voia buna odata cu nasterea lui Hristos,si daca suntem cuminti mai vine si Mos Craciun ,daca nu primim carbuni; si sa nu uitam de Mos Nicolae care ne aduce cate o nuia daca ne suparam parintii.
Stiu ca v-am luat repede cu Craciunul si alte sarbatori dar am scuze puternice:prima este ca nu aveam deloc inspiratie,nu am gasit subiect,iar a doua este nevoia urgenta de o vacanta si de nerabdarea primirii cadourilor(cui nu ii plac cadourile,mai ales cand vin din partea tuturor rudelor).




Si cum vine Craciunul m-am gandit sa las niste poze dragute cu sarbatorile de iarna.Pe mine ma incanta astfel de poze.Vizionare placuta!!!

vineri, 3 decembrie 2010

Marti, 30 noiembrie, a fost Ziua scolii noastre. A implinit 160 de ani.
S-a lansat revista "Muguri", la care unii dintre voi ati contribuit decisiv. Nu aveti nimic de spus?
Eu nu pot decat sa va felicit, dar astept impresii despre ce intelegeti voi ca inseamna sa fii parte din Saguna. O parte importanta, despre care se va vorbi si in urmatorii 160 de ani;).

miercuri, 1 decembrie 2010



uite ceva ce mi s-a parut dragut...