Imi place ideea ioanei :). In felul acesta vom afla si lucruri noi unii despre altii :), insa haideti sa incercam sa scriem cu culori care se vad cat de cat bine pe culoarea fondului :D.
Hmm ... cartea mea preferata? Am mai multe "carti preferate", sa zic asa, insa acum o sa vorbesc despre "De veghe in lanul de secara", pentru ca in aceasta carte ma regasesc cel mai mult.
In "De veghe in lanul de secara" este vorba despre un baiat care are probleme de comunicare cu parintii si colegii lui si se simte adesea singur si neinteles de nimeni. De aceea el este exmatriculat din mai multe scoli. In cea din urma scoala la care merge, este exmatriculat in preajma Craciunului, adica cu cateva zile inainte de vacanta, de aceea el hotaraste sa "fuga" cateva zile inainte de a se duce acasa, ca si cum atunci ar fi plecat de la colegiu. Totusi, in acele zile el nu obtine ceea ce cred ca a vrut: sa fie independent (sentimental), sa se regaseasca, ci, dimpotriva, realizeaza ca familia (in special sora mai mica) este ceea ce conteaza cel mai mult.
Cand spun ca ma regasesc in aceasta carte nu ma refer la faptu ca nu am prieteni si ca nu comunic deloc cu familia mea, ci la cum gandeste el. Sunt momente in care ma simt asemenea lui, neinteleasa de nimeni, si paragrafe pe care simt ca si cum eu le-am scris, nu altcineva. De asemenea si morala acestui roman e importanta: orice s-ar intampla familia va fi aproape de tine mereu.
Va recomand aceasta carte, mai ales daca vreti sa scapati din tiparul celorlalte, pentru ca este diferita si "sincera", adica realista, pentru ca arata lumea asa cum e ea de fapt si nu e infrumusetata de metafore si epitete.
Acum va invit, la randul meu si pe voi sa va deschideti sufletul si sa vorbiti despre cartea voastra preferata! :)
LAURA
P.S: [sper ca am nimerit culoarea]
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
OPINIA MEA:
RăspundețiȘtergere2 lucruri mi-au placut la cartea asta:
1. e scurta
2. te poti amuza de prostia personajului care chipurile trece printr-un conflict interior specific adolescentin
Da, e cartea perfecta pentru cei care chiar cred ceea ce scriu acolo. Eu, una nu-mi pot imagina cum un copchil intreg la cap poate sa fie exmatriculat de la 2 sau nici numai stiu cate scoli. Daca toti am trece prin acest conflict interior=> s-ar duce tzara de rapa. Ia spune-ti voi vreunui prof ca aveti un conflict interior specific adolescentin si bla bla bla.Va spun eu nu le-ar pasa! Pentru aia tot iti dau 2 si 3, ii doare fix-pix de zbuciumul tau interior. In primul rand, personajul principal e perfect retardat si cretin. Cum D-zeu sa nu-ti placa filmele, sa te enerveze toata lumea si toate celalte porcari pe care le facea. Dar are si parti bune, adica una: limbajul care mie mi-a placut, in rest cred ca asta (personajul) e tipul adolescentului emo de pe vremea lui pazvanteeee! Din cauza lui, copchii au luat-o razna si se apuca de taiat cu lama.
Acum PENTRU LAURA:
Sunt sigura ca vei intalni carti mult mai frumoase decat asta. Tu nu esti emo. Stiu, gusturile nu se discuta de-aia tot ce am spus mai sus nu are legatura cu tine ci e doar opinia mea despre acea carte. Poate si tu daca ai citit sau daca o sa citeste cartea care-mi place mie,acum, probabil o sa ai alta opinie, e firesc. Domne Ajuta!
:)) da comentariu tipic cristina. sa stii ca am citit si carti mai bune si si carti care-ti plac (panza de paianjen, parca ai citit si lorelei) si multe alte carti, dar mie mi-a placut asta si nu e cazu' sa-mi sari in cap sau ceva :P.
RăspundețiȘtergere