Botezul nostru

Vremea a tinut cu noi: nu a picurat nuci macar un pic in noaptea de dinainte de Ziua cea Mare (si daca a plouat nu conteaza pentru ca eu dormeam si nu miam dat seama). A fost o zi destul de speciala. Am ajuns la scoala, ne-am grupat pe clase ca niste furnicute harnicute si apoi, am inceput drumul (cu fanfara in frunte) spre acel loc misterios (care, parerea mea, a fost fooarte departe). Probabil ca o parte din initierea in viata de sagunist a fost si acea foarte lunga "plimbare" ... dar acum eu bat campii ... Ajunsa gafaind(dupa acel fooarte lung drum) la acel loc misterios de printre copaci, am vazut locul unde vom fi macelariti de nasii nostri ... de fapt ... nu a fost asa; nu bataie, nu suturi, nu clavicule sparte, nu alte povesti vanatoresti, toata lumea pasnica. Botezul a constat in o "samponare" cu vin (care, sincera sa fiu, a mirosit si dupa ce m-am spalat), trei salturi in aer (foarte amuzante) si o fuga prin un "tunel" facut numai din sagunisti din A (cred). La capatul tunelului nu era o lumina foarte puternica ci un CD la care imi e frica sa ma uit si o bentita de o culoare foarte frumoasa pe care e scrisa cu un marker permanent "NERDING NEMO". MHA HA HA haaa! Acum chiar ca sunt Sagunista iar spiritul sagunist ... nu stiu ce face dar probabil ca este important.