Zi de neuitat.

14 septembrie, prima zi de scoala....pardon:D, de liceu.Parca a fost acum o vesnicie si totusi a trecut de-abia o luna de atunci. :)
Cu cat se apropia mai mult ziua aceea, cu atat emotiile mele cresteau, dar si teama de necunoscut.
In noaptea de dinainte, bineinteles ca nu am putut dormi.Imi era gandul numai la ce va fi atunci. Dimineata am luat uniforma si am plecat impreuna cu o fosta colega, spre liceu. Stiam ca festivitatea are loc in sala festiva si cu toate ca am mai fost o data acolo (la sedinta cu parintii din luna iulie) am uitat cu desavarsire unde se afla. Am urmat sirul infinit de elevi, frumos imbracati si in final am ajuns unde trebuia. La intrare, un domn ne-a indrumat spre locul fiecarei clasa. Sala uriasa era arhiplina de copii si parinti. Am inaintat mai mult speriata si am inceput sa intreb pe fiecare daca face parte din "A". Am facut cunostinta cu sute de perosane si cu toate acestea, la final, nu mai stiam decat cateva nume.
Doamna directoare a tinut discursul si mai apoi fiecare clasa si-a cunoscut dirigintii. Eram nespus de fericita de diriginta mea mai ales ca atunci cand doamna directoare a prezentat-o fostii sagunisti erau foarte entuziasmati deci este o profesoara foarte buna. Adevarat. Chiar si mai mult de atat.
Dupa acestea, doamna directoare ne-a invitat sa ne indreptam spre salile de la subsol unde urma sa fie prima ora de dirigentie. In clasa, fostii elevi umanisti ai doamnei Enescu ne asteptau. N-au incurajat, ne-au sfatuit, dar ne-au si speriat un pic. Cu toate acestea in acele momente, cred eu, nu constientiza nimeni ce va urma ci doar fiecare era interesat de noile fetze, de noii colegi care in viitor vor deveni uniti, se vor ajuta reciproc, isi vor fi alaturi la bine si la greu, ba chiar se vor lega si unele prietenii.